Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

ADEVĂRUL CREŞTIN (continuare din numărul trecut)

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 120

 

 

Cap. III

COPIII ÎN CĂMINUL CREDINŢEI

3.Răspunderea familiei pentru creşterea copiilor (Efeseni 6:4)

Cartea lui Solomon, Proverbe, o carte „pentru cunoaşterea înţelepciunii şi pentru înţelegerea cuvintelor minţii” capitolul 1:2-6, cuprinde foarte multe îndemnuri la ascultare şi în acelaşi timp nenumărate binecuvântări făgăduite pentru aceia care ascultă. Ascultarea pare, la prima vedere, frângerea voinţei proprii a unui copil, dar este în acelaşi timp frângerea unei atitudini spontane (naturale), ce poate creşte ca o buruiană, şi cultivarea în micuţul care învaţă să asculte a unei voinţe mature, superioare. De pildă, copilul vrea să se joace cu un cuţit, dar tatăl ştie ce înseamnă aceasta şi încearcă să-l convingă că nu e bine. Frângerea acestei voinţe spontane din inima copiilor şi cultivarea dependenţei în ascultare de o voie care depăşeşte posibilităţile lor mici, iată criteriul care poate fi urmărit în creşterea copiilor. 

În lumina Cuvântului lui Dumnezeu, educaţia trebuie să formeze ascultarea, nu să o pretindă de la copii. Copiii, în firea lor, nu sunt ascultători şi a le pretinde lor, chiar în temeiul Scripturii, „Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept” apare absurd pentru un părinte. Părintele este răspunzător de cultivarea ascultării în inima copiilor şi de măsura acestei ascultări a copiilor faţă de părinţi. Dacă părinţii vor aştepta de la copii să ajungă ascultători singuri, vor culege doar buruienile propriei voinţe a copiilor sau vor ajunge chiar ei înşişi la dispoziţia copiilor. Copiii trebuie sa fie ascultători, dar părinţii sunt răspunzători de ascultarea copiilor, întrucât ei trebuie să cultive şi să întreţină această atitudine pozitivă (nenaturală), în inima copiilor.

Această ascultare poate avea diferite aspecte. Poate să fie ascultarea de părinţi - ca de o altă voinţă, de acea înţelepciune matură pe care trebuie să o aibă părinţii, cel puţin în lucrurile vieţii acesteia; apoi este ascultarea de Cuvânt şi ascultarea de Dumnezeu.

Este remarcabil din exemplul lui Samuel cum se face trecerea de la ascultarea de om la ascultarea de Dumnezeu. Samuel asculta de un om, iar aceasta poate părea de mică importanţă, totuşi primul examen pe care trebuie să-l treacă copiii este ascultarea de părinţi; de aici vor putea face următorul pas, al ascultării de Dumnezeu. Samuel s-a dus de trei ori la Eli şi numai a patra oară i-a vorbit personal Dumnezeu, deşi El ar fi putut de la început să-1 convingă pe micuţul Samuel despre ce era vorba. A lăsat însă ca lucrurile să se desfăşoare aşa, poate şi pentru a da la iveală aceste frumoase atitudini de dependenţă. Pentru vârsta copilăriei, ascultarea de Dumnezeu trece prin ascultarea de părinţi şi apoi se face trecerea spre ascultarea matură, direct de Dumnezeu.

Un alt exemplu folositor în înţelegerea răspunderii părinţilor pentru creşterea copiilor îl putem citi în Judecători 13:8: „Manoah a făcut Domnului următoarea rugăciune: „Doamne, Te rog să mai vină odată la noi omul lui Dumnezeu pe care l-ai trimis şi să ne înveţe ce să facem pentru copilul care se va naşte!”” Este o frumoasă rugăciune a unui viitor părinte, ca Dumnezeu să-l mai trimită odată pe Îngerul Său - nume simbolic dat „Celui Minunat”, care este Domnul Hristos - ca să-l înveţe ce să facă cu copilul care se va naşte. Din atitudinea lui Manoah înţelegem că este necesar ca, alături de părintele care se vede sub povara răspunderii educaţiei copiilor, să fie totdeauna acest Înger al Domnului, acest Domn Minunat.

Domnul Hristos este  în acelaşi timp un „Copil Minunat” Isaia 9:6 şi un „Părinte sau Educator Minunat”, alături de toţi părinţii, ca să-i ajute în creşterea copiilor lor, pentru ca astfel copiii să capete propriile Lui trăsături. Ne sunt necesare  îndemnurile şi sfaturile, dar mai ales ne este necesară prezenţa unei persoane şi aceasta este Domnul Hristos, Cel Minunat, Cel potrivit pentru toate împrejurările noastre. Domnul Hristos este acel Înger al lui Dumnezeu, care odinioară mergea înaintea robului lui Avram ca să-i deschidă calea spre a lua o soţie pentru Isaac şi fără de care robul n-ar fi făcut nimic. L-am văzut apoi pe Îngerul Domnului prezent în căminul creştin, fiind capul soţului.

     (continuare în numărul viitor)

Publicat din cartea ,,Căminul credinţei sau familia” de Ion Socoteanu şi cu acordul autorului.

Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3,  

Câmpulung Muscel. 

Telefon contact: 0745.021.424

The most visited gambling websites in The UK