Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Logo

ADEVĂRUL CREŞTIN (continuare din numărul trecut)

 

 

Cap. III

COPIII ÎN CĂMINUL CREDINŢEI

a) Rolul părinților

Primul gând important de subliniat în creșterea copiilor este de a înțelege cine se ocupă direct de creșterea lor, de educația, de formația sau de învățătura lor. Am putea spune părinții și ar fi corect. Dar, dacă facem un pas mai departe în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, înțelegem că direct de creșterea copiilor se ocupă mama. Poate fi surprinzător, dar mamei îi revine direct aceasta. Ne amintim de acel dialog dintre prințesa din Egipt, fiica lui Faraon și Iochebed, mama lui Moise, căreia prințesa îi spusese: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l și-ți voi plăti” Exodul 2:9. Mai târziu, când copilul alăptat de Iochebed s-a făcut mare, el n-a vrut să fie fiul fiicei lui Faraon. Creșterea copilului începe din fașă; dar nu numai cea fizică, ci și cea morală (spirituală) începe din momentul alăptării. Tatăl în acest timp n-are nici o participare directă în creșterea copilului. Harul oferit mamei de a alăpta copilul este în același timp răspunderea ei de a crește un copil pentru Dumnezeu, fiecare alăptare oferind și șansa educației și a formației de mai târziu a copilului.

Ce sentimente corecte dă la ivealã Ana 1 Samuel 1 care, înțelegând să ceară de la Dumnezeu un copil, ea îl crește pentru El și apoi îl aduce tot înaintea Lui. „Crește-l” sau „alăptează-mi-l și-ți voi plăti” Exodul 2:9, se pot înțelege ca un principiu al lui Dumnezeu. Mama se ocupă cel mai mult de copil în perioada de maximă importanță a formării lui, având astfel rolul cel mai important. Mama începe educația cel mai devreme posibil și are la dispoziție cel mai lung timp, cuprinzându-i cea mai receptivă perioadă de formare a copilului.

Noi spunem uneori despre un copil că „așa este el”, dar copilul trebuie crescut! „Așa este”, se poate spune despre o buruiană care se ridică spontan. Rostul creșterii este de a dirija, de a conduce într-un sens pozitiv, într-un sens dorit. În cuplul tainic, format de copilul așa de mic și mama atât de mare, nu se poate să persiste: „așa e el”. Așa se naște el, dar este oferit mamei spre a fi crescut altfel decât se dezvoltă în mod spontan. Rolul mamei în educație începe din primele zile, odată cu alăptatul; acestea sunt primele  lecții care vor conduce la formarea lui.

Putem vedea ilustrate acestea și-n alte exemple ale Scripturii. Astfel, în istoria împăraților lui Iuda și ai lui Israel, conta foarte mult numele mamei, iar atunci când era prezentat pentru prima dată un împărat introdus în istorie, se adăugă imediat, ca un lucru absolut caracteristic (ca singurul lucru important), numele mamei. Pare un amănunt, dar era un lucru însemnat la ce sân a supt sau ce învățătură a primit; dacă era o mamă credincioasă, rezulta și un copil credincios, un împărat credincios. De educația oferită de mamă depindea toată formația lui; și chiar dacă mai târziu ajungea împărat, tot conta sânul mamei la care și-a început drumul în viață și învățătura pe care a primit-o cu această ocazie. De la această regulă, pe care am putea-o recunoaşte în cronicile sfinte, există foarte puține excepții.

Dar acesta nu este singurul exemplu; Scriptura ne prezintă și alte situații: cuvintele împăratului Lemuel, învățătura pe care i-o dădea mama sa. „Ce să-ți spun, fiule? Ce să-ți spun fiul trupului meu? Ce să-ți spun fiule, rodul juruințelor mele?” Proverbe 31:2. Probabil, împăratul Lemuel, depănându-și amintirile, își aducea aminte de învățăturile pe care i le dădea mama sa când era mic. Acum era matur, așezat în poziția de mare răspundere de a conduce pe alții, dar amintirile îl conduc spre vremea când era un copil mic în brațele mamei sale: „Ea deschide gura cu înțelepciune și învățături plăcute îi sunt pe limbă. Fiii ei se scoală și o numesc fericită” Proverbe 31:26,2.

„Nuiaua și certarea dau înțelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face rușine mamei sale” Proverbe 29:15. Copilul rău și neascultător (nesupus) este o rușine pentru mama lui, care nu și-a împlinit răspunderea în ce priveşte educarea acestuia.

     (continuare în numărul viitor)

Publicat din cartea ,,Căminul credinţei sau familia” de Ion Socoteanu şi cu acordul autorului.

Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3,  

Câmpulung Muscel. 

Telefon contact: 0745.021.424

Evenimentul Muscelean