Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Logo

ADEVĂRUL CREŞTIN (continuare din numărul trecut)

 

 

Cap. III

COPIII ÎN CĂMINUL CREDINŢEI

2.Răspunderea familiei pentru naşterea copiilor (1 Corinteni 6:12-20)

2)Un al doilea aspect ce trebuie subliniat este mijlocul practic care face posibil acest control spiritual al nașterii într-un cămin zidit după rânduielile lui Dumnezeu, şi anume înfrânarea, ca roadă spirituală a Duhului Sfânt. Nu este vorba de înfrânare ca abstinenţă voită, raţională, pentru a nu naşte, ceea ce este foarte periculos, ci înfrânarea ca o temperare, ca un echilibru nou pe care îl stabileşte Duhul Sfânt în viaţa unui om credincios. Această temperare este o stăpânire a Duhului Sfânt asupra raţiunii de a nu naşte, cât şi asupra instinctelor şi afectivităţilor noastre biologice, astfel încât ele să se desfăşoare după voia lui Dumnezeu.

Duhul Sfânt fixează noi reglementări omului care a fost răscumpărat şi care aparţine lui Dumnezeu. Este o transformare de comportament, o educaţie spirituală asupra instinctelor noastre biologice, care nu sunt rele - ele fiind îngăduite - dar care pot avea o măsură greşită, generând astfel aspecte nepotrivite în viaţa de familie.

Duhul Sfânt realizează trecerea de la datoria reciprocă a soţilor, în care fiecare este stăpân pe trupul celuilalt „soţu1 este dator faţă de soţie, iar soţia este datoare faţă de soţ” 1 Corinteni 7:3-6, la o altă situaţie, în care Duhul Sfânt este stăpân pe trupul fiecăruia dintre cei doi, controlându-i pe fiecare în parte. Înfrânarea este de fapt o temperare şi înseamnă o măsură potrivită, un cadru nou pentru desfăşurarea afectivităţii, inclusiv a celei sexuale, în vederea împlinirii intereselor lui Dumnezeu.

Această înfrânare (în original, temperare) are întâi aspectul de a încălzi o afectivitate rece sau scăzută a cuplurilor lipsite de afectivitate biologică (naturală). În aceste situaţii, Duhul Sfânt îi poate educa pe cei doi, crescându-le afectivitatea până la acea măsură potrivită, necesară împlinirii intereselor lui Dumnezeu, după cum citim în Proverbe 5:19 „Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!”.

Dar temperarea are şi sensul de a răci, de a aduce la un alt nivel o temperatură prea crescută a pornirilor exagerate, făcând şi în acest sens posibilă împlinirea intereselor lui Dumnezeu în familie.

Pe această cale îngustă nu se poate spune: în principiu este bine să ai copii puţini sau este bine să ai copii mulţi; pe această cale spirituală este bine să ai numai copiii rânduiţi de Dumnezeu. Nu este lege aici, iar pentru a şti ce trebuie făcut se cere credinţă. Ce frumos este acel exemplu, al lui Elcana şi al Anei, în care copiii se nasc pentru că sunt ceruţi de la Dumnezeu. Ei n-au primit numai un copil, ci mulţi, dar i-au primit cerându-i de la Dumnezeu.

Copiii trebuie ceruţi în rugăciune şi aşteptaţi, iar când vor veni, ei trebuie primiţi cu braţele deschise, prin harul lui Dumnezeu, şi crescuţi într-o atmosferă de bunăvoinţă. Copilul nu este un oaspete nedorit şi neaşteptat în casă. Fireşte vorbind, ne deranjează vizitatorii care nu-şi anunţă venirea şi dacă ar fi să stea pentru un ceas ar fi bine, dar copiii sunt vizitatori pentru toată viaţa. Şi pe câţi părinţi nu-i deranjează copiii! Nu i-aţi vrut? Nu i-aţi cerut? Nu i-aţi aşteptat? Sau au venit nepregătiţi, pentru că i-aţi luat voi singuri? V-aţi luat partea de moştenire şi aţi crezut că o să fie bine, dar n-a fost. Prorocul Isaia spune: „Iată-mă, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul” Isaia 8:18, un cuvânt care trebuie să verifice atitudinea noastră personală faţă de naşterea copiilor.

În termenii Scripturii, o definiţie a acestei căi înguste înseamnă să umbli cu Dumnezeu, născând fii şi fiice pentru slava lui Dumnezeu, aşa cum citim în Geneza 5:22: „După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice”. Despre toţi ceilalţi oameni se spune că au născut fii şi fiice, în timp ce despre Enoh se spune că „a umblat cu Dumnezeu şi a născut...”

     (continuare în numărul viitor)

Publicat din cartea ,,Căminul credinţei sau familia” de Ion Socoteanu şi cu acordul autorului.

Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3,  

Câmpulung Muscel. 

Telefon contact: 0745.021.424

Evenimentul Muscelean