Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Logo

ADEVĂRUL CREŞTIN (continuare din numărul trecut)

 

 

Cap. III

COPIII ÎN CĂMINUL CREDINŢEI

2.Răspunderea familiei pentru naşterea copiilor (1 Corinteni 6:12-20)

a)Calea biologică

O primă cale ar putea fi numită calea biologică, în care copiii se nasc după principii biologice, după rânduielile firii (ale cărnii sau ale trupului). Pe această cale, se nasc în general mulţi copii sau nu se nasc deloc. După expresia Scripturii, ei se nasc după principiul „pântecelui”, fără nici o raţiune sau fără nici un control, la care doar „pântecele” este cel care reglează sau dirijează naşterea copiilor. Fără a jigni sau a supăra pe nimeni, putem spune că aceşti copii, în general mulţi, se nasc după rânduieli carnale, trupeşti. Aceasta se consideră de multe ori ca o virtute de credinţă, arogându-se o poziţie de superioritate faţă de aceia care n-au înţeles lucrurile în felul acesta. De obicei se pun copiii în contul cerului, deşi un astfel de cămin nu are totdeauna trăsăturile căminului lui Dumnezeu; copiii nu sunt primiţi ca o „moştenire”, ca o „răsplată” sau ca nişte „săgeţi”; copiii nu sunt „stâlpi săpaţi frumos care să dea podoabă caselor împărăteşti”.

Apare, astfel, o nepotrivire între pretenţia că acei copii sunt născuţi după rânduielile lui Dumnezeu şi realitatea tristă că nu în toate aspectele de viaţă se manifestă rânduielile cereşti.

Ca un exemplu al Scripturii, citim în Galateni 4:22: „Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă şi unul din femeia slobodă”. Unul s-a născut în chip firesc, iar celălalt s-a născut prin făgăduinţă, dar Dumnezeu nu-i va considera lui Avraam decât un copil, numindu-l „singurul tău fiu”, în Geneza 22:2. După cum ştim, el a avut mai mulţi copii. Se spune: „Avraam a mai luat o nevastă, numită Chetura. Ea i-a născut pe Zimran, pe Iocşan, pe Medan, pe Madian, pe Işbac şi Şuah” Geneza 25:1-2. Ar însemna deci că Avraam a avut opt copii, dar dintre ei, Dumnezeu consideră un singur copil, pentru că doar atât era rânduit de El, în timp ce Ismael s-a născut după rânduielile Agarei, iar ceilalţi, după rânduielile Cheturei.

Moştenirea sau copiii, în sens de moştenire, nu constituie un lucru care se ia, care se cere, nu constituie un lucru care se fură sau care se pretinde. Prin copii născuţi după principii biologice (carnale, trupeşti), vedem reprodus, la nivelul vieţii de cămin, ceva din atitudinea arogantă a fiului risipitor care şi-a cerut moştenirea: „dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!”, dar pe care, nu după mult timp, a pierdut-o. El şi-a cerut moştenirea, n-a vrut să se bucure cu tatăl său de această moştenire; El n-a avut răbdare ca tatăl să-i ofere moştenirea, ci şi-a luat-o singur prin abuz.

Sunt copii care nu sunt daţi ca o moştenire din partea lui Dumnezeu, ci se nasc după cu totul alte rânduieli, care par apoi o moştenire furată, care nu îmbogăţeşte, ci sărăceşte căminul, după cum şi fiul risipitor, deşi a pornit bogat, a sărăcit. Harurile lui Dumnezeu nu sunt date pentru a fi risipite în plăceri cu femeile, indiferent dacă acestea sunt cele desfrânate, departe de casă, sau dacă este propria soţie, în casă. Harurile şi belşugul spiritual sunt date spre a fi trăite după rânduielile lui Dumnezeu. Dacă firea pământească este rea, atunci tot ce se naşte pe principiul ei, după rânduielile omului natural, chiar sub aspect biologic, afectiv sau sexual, este rău şi păcătos, iar păcatul, firea (carnea) nu îmbătrânesc niciodată. Sara îl considera pe Avraam bătrân la 100 de ani („soţul meu este bătrân”) şi avea dreptate, dar Chetura, noua lui soţie, îl va considera încă tânăr la 150 de ani, încât vor avea împreună şase copii. Ei vor avea rostul lor în destinele istoriei, dar ce consecinţe triste vor aduce celor care descind din singurul fiu născut după făgăduiţă, din Isaac! Ce popoare vrăjmaşe vor fi ismaeliţii, ca şi descendenţii din Madian sau ca ceilalţi fii ai Răsăritului, care vor încărca cu o grea povară de necazuri şi lupte poporul ales al lui Dumnezeu, descins din „singurul fiu al lui Avraam”!

Femeia nu este un ajutor pentru realizarea afectivă şi sexuală a soţului, ci este un ajutor în vederea împlinirii intereselor lui Dumnezeu. Credinţa căminului nu se mărturiseşte prin numărul copiilor, pentru că atunci, câte popoare ar fi cele mai credincioase! Şi în mijlocul nostru, cu totul alte părţi ale populaţiei ar trebui să fie cele mai credincioase, dacă estimăm după acest criteriu, dar adevărata mărturie este cea dată de respectarea autorităţii Cuvântului lui Dumnezeu; ea este singura reglementare într-un cămin rânduit de Dumnezeu.

     (continuare în numărul viitor)

Publicat din cartea ,,Căminul credinţei sau familia” de Ion Socoteanu şi cu acordul autorului.

Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3,  

Câmpulung Muscel. 

Telefon contact: 0745.021.424

Evenimentul Muscelean