Evenimentul Muscelean - ziarul tuturor muscelenilor

O familie din Câmpulung a fost lovită de un necaz inimaginabil. Fetiţa lor s-a născut bolnavă, având mai multe afecţiuni ale creierului, ceea ce face ca aceasta, la vârsta de doi ani, să fie dezvoltată psihic ca la trei luni. Părinţii se luptă să facă rost de bani pentru tratamente care să le ajute fetiţa, măcar să stea în şezut sau să îi recunoască. Familia duce un trai modest, iar tratamentele sunt foarte costisitoare. Oamenii apreciază orice ajutor venit din partea oricui, pentru a-şi ajuta copilul bolnav.

Fetiţei îi lipsesc părţi din creier

Constantin şi Elena Bănică vă cer ajutorul pentru a-i oferi tratamentul necesar Ioanei Ruxandra, fiica lor de doi ani. Fetiţa s-a născut prematur, la 34 de săptămâni. Ea a venit pe lume cu o întârziere de 10 minute faţă de frăţiorul geamăn. Din cauza acestui fapt, nu i s-a mai oxigenat creierul, care i-a fost afectat. Băieţelul nu a plâns la naştere, de aceea, medicii s-au concentrat asupra resuscitării sale. Doctorii i-au spus Elenei să reziste până îl salvează pe băiat şi apoi s-au întors la ea după 10 minute, dar a fost prea târziu pentru Ioana. A stat cu ei o lună în spital. În primele cinci zile, nu se ştia dacă fetiţa va trăi sau nu. După cinci zile, i-a botezat în spital pe amândoi, iar cei mici au început să îşi revină. Fetiţa avea foarte mult sânge în plămâni, pe care l-a eliminat cu greu. Abia la şase luni şi-au dat seama că este ceva în neregulă cu ea, pentru că plângea în continuu şi se arcuia foarte tare. De atunci, umblă din doctor în doctor, căutând tratamentul care să le salveze îngeraşul. „Am cerut sfatul medicului de familie, am chemat alţi pediatrii şi toţi au zis că este de la colici. Am schimbat tot felul de tetine, biberoane, la patru luni, am ajuns să îi dau lapte de vacă, nu ştiam ce are. La şase luni, au răcit toţi trei şi am fost cu ei la medicul de familie.

Acolo, ne-a spus că ar trebui să mergem cu fata la Neurochirurgie. Atunci, am plecat la Piteşti, am fost cu ea la Neurochirurgie şi, când au văzut-o, ne-au spus că o să avem mult de muncă de acum înainte. De acolo ne-au zis că nu pot să facă ei nimic pentru ea. Nu ne-au dat, atunci, niciun diagnostic, ne-au trimis să facem kinetoterapie. Asta se întâmpla la începutul lui iunie 2010. La sfârşitul lunii august, am plecat la Bucureşti, la Spitalul 9, şi acolo am aflat totul. Atunci, am văzut o fişă, pe care scria paralizie cerebrală mixtă, îi dăduseră diagnosticul până să îi facă RMN-ul. După ce i l-a făcut, ne-a spus oficial acest diagnostic. Ne-a chemat la trei luni, cu amândoi, ca să vadă dacă băiatul are şi el ceva, dar, nu a avut nimic. Explicaţia lor a fost că are bucăţi lipsă din creier. Are tetrapareză spastică, microcefalie, iar, anul trecut, a făcut mai multe crize de epilepsie. Am fost şi pentru ochi, i-am făcut analizele după un an şi ne-a spus că nu îşi fixează privirea, zăreşte, dar nu în totalitate, pentru că este nervul optic afectat. Nu ne-au dat nicio şansă, ne-au spus doar că îi trebuie foarte multă kinetoterapie. Ultimul diagnostic pus a fost encefalomalacie multichistică, ceea ce înseamnă bucăţi lipsă din creier. Când am fost cu ea, ne-au evaluat-o la sub trei luni, când ea avea deja un an şi jumătate.”, ne-a povestit plângând Elena Bănică. Faptul că fetiţa se simte puţin mai bine se datorează unei clinici din Gura Ocniţei, din Târgovişte. Încă din luna octombrie a început un tratament de kinetoterapie, în urma căruia se văd rezultate mici. Şi băiatul cel mare a fost născut prematur, dar nu a avut complicaţii. Este foarte isteţ şi inteligent. La vârsta de trei ani, ştia să citească, după ce a învăţat singur. Deja la şapte ani citea enciclopedii, iar acum, fiind pe clasa I, părinţii nu mai au ce cărţi să îi dea să lectureze. Este foarte interesat de tot ceea ce înseamnă informaţie. Îşi doreşte foarte mult un calculator, dar, din păcate, părinţii nu îşi pot permite să i-l cumpere. La fel de mult vrea să adune cât mai multe cărţi, întrucât a citit tot ce au putut părinţii să îi procure.

Salvarea Ioanei poate veni de la o clinică din Constanţa

Elena merge în prezent la clinica de la Gura Ocniţei, pentru kinetoterapie. Stă acolo trei săptămâni şi acasă, două. Cu toate că se văd câteva îmbunătăţiri ale comportamentului fetiţei, medicii de aici nu îi dau mari şanse de reuşită. În schimb, la Constanţa, la o clinică privată, au găsit un remediu, un altfel de kinetoterapie. Din păcate, fiind o instituţie privată, costurile sunt foarte mari, iar familia nu şi le poate permite. „Am găsit o clinică la Constanţa, dar este particulară. Fiecare şedinţă de tratament este 400 de lei. Se fac câte 15 şedinţe pe serie şi are nevoie să facă trei serii pe an. Se fac din trei în trei luni aceste serii.  De când merg cu ea la centrul de recuperare, a început să îşi ţină capul, pentru că nu şi-l ţine de loc, se ridică în scăunel, adică sunt vizibile îmbunătăţirile. Oricum, va avea nevoie să facă kinetoterapie toată viaţa, pentru că, dacă nu, va înţepeni şi va avea dureri extraordinar de mari. Este vorba despre foarte mulţi bani şi nu ne putem permite. Acolo, nu ne oferă niciun fel de gratuitate, pentru că este clinică privată. Doar aici ne-au mai dat o şansă, ceea ce la Bucureşti nu ne-au dat. Eu nu cred sau nu vreau să cred că nu va putea să se mişte toată viaţa sau să vorbească. La Constanţa este vorba despre o altfel de kinetoterapie, care nu se bazează numai pe fizic. Au şi un doctor neurolog, care se va ocupa de ea.”, ne-a spus Elena. Familia mai are doi băieţi, fratele geamăn al Ioanei, Ioan Remus, şi un băiat în vârstă de opt ani, Marius Constantin. Tatăl fetiţei, Constantin Bănică, este cel care rămâne acasă cu copiii, atunci când soţia sa se află la tratament cu fetiţa. „Facem toate sacrificiile posibile, ca să-i asigurăm ce este mai bine pentru ea. Noi nu avem nevoie de o sumă fixă, pentru că nu există o operaţie pentru ea. Pentru ea trebuie bani tot timpul, fiindcă este mereu prin spital cu aceste tratamente. Pentru ea sunt doar două posibilităţi, să rămână aşa toată viaţa sau să poată să meargă la şcoală, în cel mai fericit caz. Mănâncă foarte greu, nu ştie să mestece, se îneacă tot timpul. Înainte să merg la recuperare, vomita foarte des, acum, stările acestea s-au mai rărit. Până acum, s-au mai văzut schimbări şi asta ne-a dat şi nouă speranţe. Sperăm ca cineva să fie impresionat de cazul Ioanei şi să ne poată ajuta. Orice ajutor, cât de mic ar fi, ne este foarte util.”, ne-a spus Constantin Bănică. Bărbatul este întreţinătorul familiei. Acesta lucrează ca agent de pază la Şcoala Numărul 7 şi are un salariu modest de 6 milioane de lei vechi, iar, în afară de remuneraţia lunară, mai sunt ajutaţi de indemnizaţia de handicap a fetiţei. Din acest motiv, nu pot strânge suficienţi bani pentru tratamentul necesar. De aceea, părinţii fetiţei vă cer ajutorul. Orice ajutor va fi răsplătit, mama Ioanei, Elena Bănică, în puţinul timp liber pe care îl are, confecţionează origami. A încercat să le vândă la magazine, dar nu a avut succes. Cei care îi vor ajuta vor primi în schimb aceste obiecte decorative, pe care le puteţi găsi şi pe site-ul dedicat Ioanei, www.ioana.musceleni.com, plus detalii despre starea ei de sănătate, împreună cu actele medicale ataşate.