Evenimentul Muscelean - ziarul tuturor muscelenilor

Cauza actualelor necazuri ale autorităţilor o reprezintă furtunile acestei veri, care i-au băgat la cheltuieli neprevăzute pe primarii care s-au trezit cu drumuri şi maluri surpate, gospodării inundate şi poduri smulse de apele umflate de ploi. „Nu se întâmplau atâtea distrugeri, dar şi-au făcut ăştia (n.r. localnicii) nişte scăldători în spatele caselor. Am făcut gârla „bec”, iar mizeria este acum la locul ei. Nu ştiu ce să le mai fac.”, ni s-a plâns primarul depăşit de metehnele rudarilor. Într-adevăr, te îngrozeau mormanele de gunoi dintre buruienele crescute pe malurile pârâului. „Când am venit eu primar, era dezastru. Ne-a ajutat Cătălin Solomon să decolmatăm. Le venea apa prin curţi şi le-am făcut „barajul” ăsta, care să-i protejeze”, ne-a arătat primarul întinderea din spatele caselor etnicilor, pe care apele revărsate au umplut-o cu bolovani şi pietriş. În timp ce orăşenii s-au topit în cea mai călduroasă lună a verii, rudarii din cătunul Gura Pravăţ au găsit o metodă de a se răcori, deviind cursul pârâului care străbate aşezarea. Aflaţi pe proprietatea Rodicăi Hoaghea, am putut vedea cu uşurinţă scăldătorile construite de săteni, din pietroaie, în albie. Aceste mici bazine rudimentare, în care se scaldă „puii” de rromi, blochează curgerea firească a pârâului, care o ia prin grădinile oamenilor. Nu mai puţin de patru scăldători, de diferite dimensiuni, am numărat pe o porţiune de nici două sute de metri. Copiii aflaţi la bălăceală, bucurându-se de apa caldă şi, probabil, de ultimele zile de vară adevărată, i-au dezvăluit primarului că la deal au o “baie” mai mare decât cele care i-au scos acestuia peri albi, când le-a descoperit şi când s-a trezit cu digul distrus. „Te mai miri că vine apa aiurea! Şi încă suntem într-o zonă mai ferită, mulţumim lui Dumnezeu!”, a continuat acesta. Nu doar spiritul de întreprinzători cu un ascuţit simţ al proprietăţii, chiar şi asupra apei din spatele gospodăriilor, i-a pus la încercare răbdarea lui Ion Boncoi. De pildă, a fost nevoit să le „taie” ajutoarele sociale, întrucât nu veneau la munca obligatorie în folosul comunităţii, în schimbul „pomenii” primite de la stat. Sau, dacă veneau, îşi luau la ei o „jumătate de sapă ori o jumătate de greblă”, ca să-i arate primarului că vor să muncească, dar n-au cu ce.