Evenimentul Muscelean - ziarul tuturor muscelenilor

Erau plecaţi de acasă de două zile, iar familia nici nu avea habar de ei. Mai mult de atât, aceştia reuşiseră să-şi construiască o colibă de carton chiar în centrul oraşului. Este povestea a doi minori din Câmpulung, care au plecat de-acasă, pentru a ajunge la ştrand, şi nu s-au mai întors, considerând că pot trai mai bine departe de familia lor.

Adăpostiţi într-o colibă, lângă Clubul ARO

Doi puşti din blocurile fostei Uzine ARO au ajuns, vineri, în grija Serviciului de Asistenţă Socială, după ce au fost găsiţi de poliţişti dormind într-o baracă improvizată, în plin centru al municipiului. Poliţiştii au deschis o anchetă în acest caz, pentru a-i depista pe părinţii celor doi minori, dar şi pentru a afla care sunt cauzele pentru care au plecat de-acasă. De două zile, fraţii Tiberiu şi Marius M., de 12, respectiv 10 ani, fugiseră de la domiciliu, hoinărind hai-hui prin oraş. Au ales să locuiască, iniţial, pe malul Râului Târgului, într-o baracă construită de ei, din cartoane şi celofan, după care s-au mutat într-o construcţie asemănătoare, chiar în apropierea Primăriei. Au fost depistaţi, vineri, de către o patrulă a Poliţiei Comunitare, sub o scară, la Casa de Cultură a Sindicatelor (Clubul ARO) şi au fost predaţi reprezentanţilor Serviciului de Asistenţă Socială.

Mama nu ştia că băieţii au dispărut de acasă

Ancheta pentru depistarea identităţii micuţilor a fost preluată de Poliţia de Proximitate şi, în cele din urmă, băieţii au ajuns acasă, la mama lor. Poliţistul de proximitate Moise Robu relata: „Sunt doi puşti teribilişti, care provin dintr-o familie modestă. Stau în „Şerpărie”, la blocurile fostei Uzine ARO. Au plecat de-acasă, după ce au făcut rost de nişte bani, cu gândul de a merge la un ştrand particular din cartierul Vişoi. Unul dintre ei, cel mai mic, face şi lupte şi ştie rostul pe-acolo. I-au găsit cei de la Poliţia Comunitară şi apoi au luat legătura cu noi şi cu Asistenţa Socială. Am vrut să-i ducem la un centru de plasament, dar am dat de mama lor. Au făcut un scandal monstru, când i-am dus acasă. Nu voiau să fie duşi acasă. Mama lor spunea că plecaseră de câteva ore, dar ei erau fugiţi de două zile. Nu au avut probleme de sănătate. Îi vom monitoriza de-acum înainte, pentru că, părerea mea, sunt un caz social!” Poate, în aceste cazuri, părinţii ar trebui să fie cei răspunzători de copiii lor.