Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Clădirile arhitectului Berechet, inventariate de urmaşi

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 2907
Multithumb found errors on this page:

There was a problem loading image 'images/stories/1794/berechet.jpg'
There was a problem loading image 'images/stories/1794/berechet.jpg'

berechet.jpgPrezent la Câmpulung, Ştefan Ionescu Berechet a prezentat arhitecţilor din România şi din Spania aflaţi în oraşul nostru, cu ocazia Atelierului de Arhitectură Româno-Spaniol, proiectul intitulat „Arhitectura Berechet în viziune Berechet”, avându-l alături pe fiul marelui arhitect, Ion Ionescu Berechet, un proiect aflat sub egida Asociaţiei “Arhitect Dimitrie Ionescu Berechet”, o asociaţie înfiinţată recent. Creaţiile arhitecturale în viziunea familiei au reuşit să stârnească interesul celor prezenţi asupra vieţii şi activităţii uneia dintre cele mai mari personalităţi născute la Câmpulung, un proiect care a readus în actualitate cele mai importante lucrări, atât din oraşul nostru, cât şi din ţară, depăşind chiar graniţa ei, într-una dintre cele mai importante clădiri care poartă tot semnătura Berechet, Primăria Câmpulung.

Primăria, una dintre cele mai importante lucrări

Multe clădiri pe lângă care câmpulungenii trec zilnic, intrate în rutina vizuală, monumente istorice a căror arhitectură este admirată de turiştii cunoscători de cultură şi nu numai, care ne calcă graniţa oraşului, poartă semnătura celebrului arhitect. „Nu sunt arhitect sau specialist în arhitectură, predau la Facultatea de Teologie Artă Creştină, care, bineînţeles, are interferenţe şi cu domeniul arhitecturii. Prezentarea mea de astăzi are în vedere câteva elemente privitoare la biografia arhitectului Berechet şi arhitectura Berechet în Câmpulung Muscel, în special.”, a început prezentarea lectorul Ştefan Ionescu Berechet.
Dimitrie Ionescu Berechet a trăit în perioada 1896-1969, „o viaţă de 73 de ani, nu foarte îndelungată, dar extraordinar de prolifică”. S-a născut pe 26 ianuarie, stilul vechi, stilul nou 10 februarie 1896, în Câmpulung Muscel, oraşul său natal, oraş de care l-a legat toată viaţa o iubire profundă, iar acest lucru se poate observa faptic în numeroasele construcţii realizate în urbea noastră. Prezentarea a început cu casa părintească de pe strada Negru Vodă, nr. 102, unde s-a născut Dimitrie Ionescu Berechet, al 7-lea din cei 8 copii ai negustorului Nae Ionescu Berechet şi soţiei sale, Maria, proveniţi dintr-o importantă familie a urbei noastre, la vremea aceea, preoţi şi ctitori de biserici.
„Casa părintească - o casă veche câmpulungeană are încastrată în faţada principală, poate, cea mai importantă din cele circa 37 de cruci de piatră, care se află în oraş, cruce cunoscută sub numele de Crucea Jurământului, ridicată la 1674, de locuitorii Câmpulungului, împreună cu judeţul de atunci. Compartimentul din imagine este ridicat în 1885 de tatăl arhitectului Berechet, atunci când a cumpărat această casă, dar în spate există un corp de clădire, care este mai vechi. Când s-a construit acest compartiment, a fost încastrată în zidul casei, casa fiind uşor de identificat.”
Unul dintre strămoşii săi, de care era foarte mândru şi de la care a moştenit talentul artistic era „zugravul Ion”, un important pictor bisericesc local, activ în Câmpulung şi în zona judeţului Muscel în prima jumătate a secolului al IX-lea, bunicul patern. În primul an de studenţie la Facultatea de Arhitectură din Bucureşti, în toamna lui 1916, este concentrat pe frontul din Primul Război Mondial, participând la luptele de la Mărăşeşti şi, în urma acestei participări, primind importante decoraţii. Reîntors de pe front, reia cursurile Şcolii Superioare de Arhitectură din Bucureşti, pe care le absolvă în 1922, cu calificativul „foarte bine”, urmând apoi o perioadă de câţiva ani, până la angajarea sa ca arhitect al Patriarhiei Române, o perioadă de circa 8 ani, în care activează în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice ca arhitect şi o parte ca liber profesionist. Tot în această perioadă, îşi perfecţionează cunoştinţele dobândite în facultate, pe de o parte, prin practică efectuată pe şantiere şi ateliere, cu reputaţi arhitecţi din ţară şi din străinătate, şi prin foarte multe călătorii de studii în vestul Europei, Italia, Germania, Franţa, Anglia şi Orient, Israel, Egipt, Siria şi la Constantinopol, unde a fost, în timpul vieţii, de 18 ori, care explică amprenta bizantină pe care creaţiile sale o au.
În 1930, este angajat arhitect şef al Patriarhiei Române, funcţie pe care o are până în 1963, când iese la pensie. În acest timp, activează ca membru în Direcţia Monumentelor Istorice şi membru fondator al Comisiei de Pictură Bisericească a Patriarhiei Române, acest fapt se explică şi prin înclinaţia sa deosebită către pictură bisericească şi nu numai, el fiind cooptat în numeroase recepţii sau examene, chiar ţinând cursuri de artă bisericească pentru cei care activau în atelierele Patriarhiei Române. În 1938, târziu, la vârsta de 41 de ani, se căsătoreşte cu Eugenia Oancea, o femeie energică, soţie devotată, mamă, fiind printre primele femei cu permis de conducere din România, la vremea aceea, având împreună doi copii.

80 de clădiri în Câmpulung

Portofoliul arhitectului Berechet s-a păstrat parţial şi nu se ştie cifra exactă a lucrărilor făcute, pe lista sa fiind trecute, în special, lucrările cu caracter bisericesc, motiv pentru care a fost greu de identificat de către membrii familiei toate lucrăile sale de arhitectură civilă. La  un inventar parţial întreprins de urmaşii arhitectului s-a ajuns la cifra de 400 de proiecte în peste 150 de localităţi din ţară, dintre care 80 la Câmpulung şi 104 proiecte bisericeşti. Sunt nenumărate monumente din România care poartă, direct sau indirect, amprenta sa, având în vedere că, timp de 33 de ani, a fost şeful Serviciului Tehnic al Patriarhiei Române, realizând majoritatea lucrărilor cu arhitectură bisericească din România. Printre lucrările sale bisericeşti se află peste 100 de biserici, paraclise şi capele noi, în Câmpulung, singura de acest gen fiind fosta capelă de la Spitalul Municipal. Dintre toate, cea de suflet a rămas Biserica Parcul Domeniilor (Caşin) din Bucureşti. Un alt proiect definitoriu pentru creaţia arhitectului Berechet este Căminul şi Biserica Domnească de la Ierusalim, şi o altă lucrare în afara graniţelor ţării, e vorba de Capela de la Iordan, despre care Ştefan Ionescu Berechet spunea: “N-am reuşit să mă lămuresc dacă mai este în picioare, este într-o zonă militarizată, care nu prea poate fi vizitată, se pare că a trecut prin câteva bombardamente”, lucrări realizate destul de repede, din 1935, până în 1938, urmate de restaurare şi reamenajare în anul 1970.
Printre lucrările de referinţă din Câmpulung şi zona Muscel se află Mausoleul de la Mateiaş, Primăria Câmpulung, Liceul de fete, Şcoala nr. 1, “Oprea D. Iorgulescu”, Şcoala din Vişoi, Muzeul de Etnografie şi Folclor, care a primit premiul Salonului de Arhitectură în 1928, amenajări peisagistice, printre care cea mai importantă rămâne gardul Grădinii Publice. La acestea se adaugă o serie de construcţii particulare, cum ar fi Vila Anastase, o bijuterie arhitecturală care concurează cu Primăria Câmpulung prin anvergura construcţiei şi, nu în ultimul rând, prin dantelăria de piatră prezentă pe faţada construcţiei. “Majoritatea proiectelor sale de arhitectură civilă din Câmpulung sunt influenţate de stilul clasic al caselor muscelene cu pridvor înalt, cu o scară în partea stângă. Un alt element definitoriu al lucrărilor din Câmpulung este foişorul.”, a mai spus lectorul Ştefan Ionescu Berechet.
Activitatea i-a atras numeroase distincţii şi decoraţii, nu numai în România, cât şi la Ierusalim:  Ordinul Sf. Mormânt Ortodox primit de la Patriarhul Damian al Ierusalimului în 1930, Meritul cultural pentru culte (1941) şi Coroana României în grad de ofiţer (1947). În 1957, Statul Român, recunoscându-i meritele incontestabile, a acordat arhitectului Berechet o pensie personală de merit, distincţie de care se bucurau doar câţiva arhitecţi români de mare prestigiu. O scurtă, dar grea suferinţă curmă viaţa închinată bisericii şi arhitecturii în seara zilei de 1 iulie 1969 a arhitectul-şef al Patriarhiei Române, timp de mai bine de trei decenii, fiind înmormântat în Bisericii Parcul Domeniilor, unde a dorit să se odihnească în cele veşnice. “A doua zi, la 4 dimineaţa după cutremurul din 1940, se afla pe şantier  pentru a vedea cum s-a comportat construcţia. Asta spune multe despre dragostea faţă de meseria sa şi această biserică.”, a încheiat Ştefan Ionescu Berechet prezentarea activităţii arhitectului câmpulungean, din care am spicuit o parte importantă pentru Câmpulung.

The most visited gambling websites in The UK