Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Delegaţia viitorului preşedinte al Chinei a montat cea mai mare presă la Matriţe

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 3293
Multithumb found errors on this page:

There was a problem loading image 'images/stories/1617/aro1.jpg'
There was a problem loading image 'images/stories/1617/aro1.jpg'
There was a problem loading image 'images/stories/1617/aro2.jpg'
There was a problem loading image 'images/stories/1617/aro2.jpg'

aro1.jpg În urmă cu 35 de ani, a fost dată în folosinţă Fabrica de Scule şi Matriţe a Uzinei ARO Câmpulung, a cărei modernizare a continuat şi după 1976, în cadrul relaţiilor de întrajutorare stabilite între România şi China. Victor Naghi a stăruit foarte mult la Ministerul Construcţiilor de Maşini ca Uzina, care producea şi exporta autoturisme, să aibă o fabrică de matriţe proprie. Oportunitatea s-a ivit după inundaţiile din 1970, care au transformat România într-o mare de noroi. În luna mai a anului 1970, Guvernul chinez a oferit statului român un sprijin de 25 de milioane de dolari americani. Şi Câmpulungul a beneficiat de pe urma acordului de colaborare între cele două ţări, alegându-se cu Fabrica de Matriţe, pentru care insistase directorul Victor Naghi. „Perla” Uzinei ARO a fost construită sub supravegherea chinezilor - care au venit în mai multe serii la Câmpulung - cu forţă de muncă locală, şi a fost dotată cu utilajele aduse din China. O secvenţă memorabilă din istoria ARO Câmpulung: inginerul Jiang Zemin, şeful delegaţiei care a supravegheat montarea celei mai mari prese la Fabrica de Matriţe, a devenit preşedintele Chinei, pe 27 martie 1993, funcţie pe care a deţinut-o până pe 15 martie 2003.

Fabrica de Matriţe a fost ca un ajutor al chinezilor pentru România

În această ediţie, ne-am oprit la Fabrica de Scule şi Matriţe ARO, datorită momentului aniversar marcat în 2011 - 35 de ani de la înfiinţare - a cărei istorie ne-a fost prezentată de Aurel Cojanu, şeful coordonator al Secţiei de Proiectare Ştanţe şi Matriţe a FSM. Aurel Cojanu s-a născut la Dâmbovicioara, pe 28 decembrie 1949. La Câmpulung, a ajuns în momentul în care a susţinut examenul la Şcoala Profesională, în 1963, ale cărei cursuri de frezori-rectificatori (prelucrători prin aşchiere) le-a absolvit în iunie 1966. „Pe 7 iulie, m-am angajat, ca rectificator, la Secţia Sculărie, unde lucram pe trei schimburi.”, îşi aminteşte Aurel Cojanu. Pe atunci, secţia respectivă era condusă de inginerul Ivănescu (decedat, între timp). Până să plece militar, în 1969, a dat examenul la liceu şi a făcut doi ani, la seral. La finalizarea stagiului militar, în toamna anului 1970, a continuat studiile liceale, pe care le-a încheiat în 1972. Pasul următor a fost susţinerea examenului la Şcoala Postliceală de Proiectanţi, la zi - care funcţiona în clădirea Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini - pe care a absolvit-o în 1973. „Lucram numai schimbul III la Uzină, pentru că eram la şcoală, la zi, de la 07.00, până la 03.00-04.00 după-amiaza. Am fost printre cei trei inşi care au intrat cu bursă, aveam 490 de lei.”, ne povestea Aurel Cojanu.
În 1975, a fost promovat, prin concurs, ca tehnician proiectant, desfăşurându-şi activitatea la Atelierul de Proiectare Ştanţe. „Între timp, am dat examen şi am urmat Facultatea de Subingineri, Secţia Braşov, pe care am absolvit-o în 1979. Apoi, am trecut pe funcţia de subinginer proiectant principal.”, a continuat acesta.
În anul 1976, s-a format un colectiv de nouă oameni, care au fost transferaţi la Fabrica de Matriţe. Subsidiara Uzinei a fost făcută de chinezi - ca un fel de sponsorizare - cu utilaje chinezeşti şi un colectiv care coordona lucrările. „Imediat după inundaţiile din 1970, a existat un acord guvernamental, iar Fabrica de Matriţe a fost ca un ajutor al chinezilor pentru România. Pe atunci, se tot vorbea că faci ARO, dar n-ai fabrică de matriţe. Construcţia a fost făcută de noi, românii, dar utilajele au fost ale chinezilor. Mai era o grupă de 10-20 de chinezi, care coordona investiţia: „Aici vine Rectificarea, aici vor fi Prelucrările, aici, Utilajele mari, Atelierul de Proiectare, Atelierul de Modelărie... Am avut cel mai mare Atelier de Modelărie din ţară.”, a relatat acesta.

Devenit preşedinte, Jiang Zemin a dorit să-i reîntâlnească pe Victor Naghi şi Costache Dorobanţu

Victor Naghi a cerut cu insistenţă Ministerului Construcţiilor de Maşini realizarea Fabricii de Matriţe. „Era necesară, pentru că făceam maşini, dar n-aveam fabrică de matriţe. Primele matriţe, proiectate la ARO, s-au executat la „Steagul Roşu” Braşov. Reperele mici se mai făceau în Sculăria proprie a lui ARO. Cele mari s-au realizat în afară. Le-am făcut în Germania, în Italia, la Leple şi Lamet. La ARO 10, 70% din reperele de exterior s-au făcut în Italia, la Torino.”, a relatat Aurel Cojanu. Odată ivit acel ajutor al Chinei, concretizat în ridicarea Fabricii de Matriţe pe locul unor grajduri şi al unei mlaştini, dorinţa lui Naghi a fost îndeplinită.                
Chinezii veneau la Câmpulung în etape, fiind schimbaţi la un anumit interval de timp. Unul dintre amănuntele interesante legate de construcţia Fabricii de Matriţe de la Câmpulung a fost că însuşi viitorul preşedinte al Chinei, Jiang Zemin, a condus o delegaţie dintre cele care au supravegheat lucrările de amenajare, în urmă cu 34 de ani. „Jiang Zemin a fost şeful delegaţiei, în 1977, când a fost dată în folosinţă cea mai mare presă. Era o presă cu dublu efect, de 1.000 de tone. Utilajele aduse de ei au fost montate la Câmpulung. Totul era chinezesc. După aceea, când s-a mărit capacitatea de producţie, s-a completat cu utilaje din ţară.”, a adăugat Aurel Cojanu. La acea vreme, Jiang Zemin era inginer la o mare fabrică de construcţie de prese din China. A fost delegat la Câmpulung şi, astfel, ai noştri au avut ocazia să-l cunoască - ce-i drept, prin “intermediar” - din ce aflau de la translatoarea chinezoaică a grupului, care traducea în română indicaţiile şefului delegaţiei asiatice. „Ei dirijau, cu ai lor, pentru că ei făceau montajul, cu forţa de muncă a noastră, cu electricieni, mecanici... era un mastodont de utilaj!”, descria Aurel Cojanu presa chinezilor cu care a fost dotată Fabrica de Matriţe.         
Inginerul Jiang Zemin a stat la Câmpulung aproape cinci luni. Suficient timp ca oamenii de la ARO, în special, directorul Uzinei, Victor Naghi, şi Costache Dorobanţu, (ulterior, director al Fabricii de Matriţe), să-i devină prieteni apropiaţi. În calitate de preşedinte al Chinei, Jiang Zemin a efectuat o vizită oficială în ţara noastră, în luna iunie a anului 1996. Pe când se afla la Braşov, a întrebat de Costache Dorobanţu şi de Victor Naghi, pe care voia să-i revadă. Întâlnirea atât de dorită de preşedintele chinez nu a avut loc. De fapt, dorinţa preşedintelui Jiang Zemin era să vină la Câmpulung, ca să se întâlnească cu Dorobanţu. Numai că traseul şi programul unei vizite oficiale ale unui preşedinte nu puteau fi schimbate de dragul prietenilor săi. Nu s-a putut - sau nu s-a dorit - nici ca Naghi şi Dorobanţu să fie aduşi la Braşov, pentru a-l revedea pe Jiang Zemin.

În 28 de ani, Fabrica de Matriţe a avut şapte directori

„În 1976, Fabrica de Matriţe a fost, parţial, dată în folosinţă. Noi am venit direct la Proiectare. Nicolae Herţa era directorul de fabrică, numit din timpul construcţiilor, fiindcă el a coordonat activitatea, ca responsabil. Mergea în China, urmărea utilajele, ştia de ce aveam nevoie, era mereu pe la minister. Era un obiectiv mare, care se construia.”, ne spunea Aurel Cojanu. Braşovean de fel, sosit cu repartiţie de inginer la ARO, Nicolae Herţa s-a căsătorit în Câmpulung. Soţia sa a lucrat la Proiectare. Un inginer desăvârşit, cum îl descria interlocutorul nostru, Nicolae Herţa s-a prăpădit în urmă cu aproape 30 de ani şi a suferit groaznic înainte de a muri. Deşi i se tăiase un picior, din cauza bolii care i-a şubrezit sănătatea, timp de un an, până a sfârşit răpus de infarct, în ianuarie 1982, a continuat să vină la fabrică.
După moartea acestuia, director al Fabricii de Matriţe a devenit Nicolae Voicu, ocupant al funcţiei respective până la instalarea ca director la ARO a lui Ioan Giuvelcă. Acesta din urmă l-a pus pe Voicu director comercial al Uzinei ARO. Următorul director al Fabricii de Matriţe a fost Costache Dorobanţu, şeful Controlului pe Uzină. „Acesta era trimis deseori de cei de la Control în China, cu loturi de maşini, ca şef de delegaţie. Exportam ARO în China. Inginerul Dorobanţu cunoştea limba chineză, de aceea, era folosit şi pe post de translator.”, a rememorat Aurel Cojanu. După Dorobanţu, director la Matriţe a ajuns Ion Panaitescu, şeful Atelierului de Proiectare la Colibaşi. „L-a prins Revoluţia director la Matriţe pe Panaitescu. Prin ’90, a revenit ca director Nicolae Voicu, dar n-a stat decât un an, fiindcă a fost luat înapoi în Uzină, ca director comercial. În locul lui, la Matriţe, a fost numit Dorel Balteş.”, a continuat Aurel Cojanu. Balteş, promovat ca inginer şef la ARO, a fost succedat de Gheorghe Voinescu. Acesta din urmă a condus Fabrica de Scule şi Matriţe, până când proprietarul Uzinei ARO, John Perez, a vândut-o, pe 19 aprilie 2004, lui Gheorghe Bulugea.

A doua fabrică de matriţe din Europa de Est

În 1977-1978, Aurel Cojanu a fost ales într-o echipă, care a plecat în Italia, unde a proiectat repere de ştanţe pentru ARO 10 (bara faţă, capotă, pavilion etc.). La Torino, unde s-a aflat delegaţia câmpulungeană, timp de 45 de zile, era o fabrică, Lamet Italia, în cadrul căreia funcţiona un atelier de proiectare. Dintre colegii cu care a fost în Italia, el şi-a amintit de Florin Negoescu, Gheorghe Ganea (decedat), inginerul Nicolae Nae, inginerul Ion Anuţa (decedat), Vasile Sever, Ion Glejaru (decedat), Nicolae Herţa (decedat), Lucian Popescu, Bratu, Gheorghe Blidaru şi Bucur Manolescu. „La întoarcere, am lucrat la Proiectare în continuare. Atelierul de Proiectare Ştanţe şi Matriţe era cel mai mare, pe atunci, şi acolo se proiectau repere noi pentru ARO 10. Până în anul 1983, am lucrat la Proiectare, ca subinginer proiectant principal. Aveam grupă de 4, 5, 8 oameni, cu care făceam proiectele, îi controlam, îi dirijam, ca să respectăm termenul.”, a povestit Aurel Cojanu. 
Atelierul de Proiectare al Fabricii de Matriţe număra 45 de angajaţi. „Nu proiecta doar pentru ARO, ci şi pentru întreprinderile din cadrul Centralei de Autoturisme Piteşti.”, ne spunea fostul angajat al Fabricii de Matriţe. Din Centrală, în afară de ARO, mai făceau parte Întreprinderea de Scule, Dispozitive şi Verificatoare Auto Costeşti, Întreprinderea de Piese şi Subansamble Auto Scorniceşti, Oltcit Craiova, Dacia Colibaşi şi Lăstun - Dacia 500 Timişoara. 
Pe 15 martie 1983, Aurel Cojanu a fost numit şef de Secţie adjunct la Ştanţe şi Matriţe. Şef de secţie coordonator era inginerul Nicolae Nae. „Colectivul s-a mărit progresiv în raport cu capacităţile de producţie. Era a doua fabrică de matriţe din Europa de Est, după Rusia. În restul Europei, era una mai mare, în Polonia. În anul 1985, inginerul Nicolae Nae a fost promovat ca şef al Atelierului mare la Motor, în Uzină. Atunci, am fost numit şef de Secţie coordonator, avându-l ca şef de Secţie adjunct pe Aurel Ciobanu. Am fost şef de Secţie coordonator până în 2007, când am fost trecut şef de Serviciu Marketing, Tehnologie, Normare.”, a încheiat Aurel Cojanu. La sfârşitul lui 2007, s-a transferat la MPOR Mioveni, ca şef de Secţie Prelucrări Mecanice, unde a activat până la finele lui 2008. A revenit la Câmpulung, ca director tehnic de Producţie al firmei Two Mar Business. Din 2010, lucrează la Mecarom, societatea lui Gabi Bulugea, fost şef al Secţiei „25” Caroserie, Şasiu, Presaj.

aro2.jpg

The most visited gambling websites in The UK