Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Declaraţie şocantă a lui Perez, la o discuţie cu şeful AVAS, în urmă cu zece ani: "S-au făcut presiuni pentru a nu înlocui managementul lui ARO de către doi senatori români, Văcăroiu şi Nicolescu"

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 2492

b_400_250_16777215_10_images_stories_1965_1966-7.jpg2005 a debutat cu frământări în rândul personalului Uzinei ARO, care a declanşat seria grevelor ce s-au succedat pe întreaga durată a anului, aducând de pomană la Câmpulung însăşi conducerea AVAS. În 2005, cu un an înainte de pronunţarea falimentului, mai mult s-a protestat pentru salariile restante, nemaifiind de muncă. Niciunul dintre angajamentele asumate de John Perez, cu un an şi jumătate înainte, când a semnat contractul de vânzare-cumpărare a pachetului majoritar de acţiuni deţinute de stat la ARO, nu era îndeplinit. Era evidentă traiectoria fabricii aflate în picaj, la care au contribuit deopotrivă americanul, directorii şi salariaţii. Dacă le-a ieşit ceva “bine” celor trei tabere, fiecare cu interesul său, atunci, acesta a fost sfârşitul întreprinderii, care a însemnat, după cum cu uşurinţă se poate vedea în jurul nostru, sfârşitul dezvoltării nu numai a unui oraş, ci a unei zone.
Să ne întoarcem cu zece ani în urmă, la evenimentele care au dublat manifestaţiile muncitorilor rămaşi fără muncă şi fără chenzină, în timp ce patronul John Perez făcea figuraţie în faţa autorităţilor centrale. Astăzi, când privatizarea ARO chiar este „istorie”, din păcate, graţie acţiunii iresponsabile a Statului Român, care a dat fabrica pe mâna unui „ţepar”, ne putem face o idee despre responsabilii de dezastrul social în care a fost aruncat Câmpulungul. Punând cap la cap „ploaia” de nereguli, de anomalii, unele de-a dreptul şocante, mirosind a penal de la o poştă, sesizate în contractul de privatizare, putem spune că Perez nu este de condamnat cât sunt de condamnat slujbaşii statului, care au azvârlit ARO la gunoi ca pe un corp putred. Ca revolta muscelenilor, care n-au uitat ce-a însemnat uzina pentru ei şi familiile lor, să fie mai intensă, dosarul ARO s-a închis acum trei ani, fără ca cineva să fie tras la răspundere pentru acest genocid economic, ale cărui consecinţe se simt şi astăzi.

“La cererea unor politicieni locali, am menţinut managementul local”
Pe 18 ianuarie 2005, la sediul central al Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, s-au aşezat la masa discuţiilor - nişte discuţii formale, al căror scop declarat a fost detensionarea stării de spirit a colectivului ARO, care recursese inclusiv la greva foamei - reprezentanţii statului, cei ai Cross Lander şi ARO şi câţiva lideri de sindicat. La întrunirea de acum un deceniu au participat Mircea Ursache, preşedintele AVAS, John Rogers, ataşatul comercial al Ambasadei SUA în România, Daniel Ponds, avocat american, reprezentant Cross Lander, John Perez, preşedintele Cross Lander, Carlos Sendon, directorul general de la ARO, Cerasela Barboni, membru al Consiliului de Administraţie al SC ARO SA, Gheorghe Apostu, liderul Sindicatului Liber ARO, Constantin Bucur, liderul Sindicatului TESA ARO, Mihai Colţoi, liderul Sindicatului Muncitoresc. Au mai fost de faţă la dezbateri trei traducători din partea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi Ambasadei SUA. În continuare vom prezenta rezumatul discuţiilor purtate pe 18 ianuarie 2005, la AVAS.

„Domnul Ursache: =În 30 ianuarie 2005 va fi finalizată privatizarea, conform acordurilor cu FMI şi Banca Mondială. Se vor lua toate măsurile ca societăţile să nu ajungă înapoi în portofoliul AVAS. În legătură cu situaţia de la ARO, AVAS are trei direcţii:
=Monitorizarea îndeplinirii condiţiilor post privatizare, condiţii care au rămas aceleaşi, deoarece nu s-a solicitat renegocierea unor clauze;
=Sindicatele;
=Mass-media.
AVAS a fost înfiinţată în 1998, în baza acordului cu FMI. AVAS funcţionează pe principii de profitabilitate. AVAS urmăreşte modul în care se îndeplinesc contractele. Dacă contractul este bun, trebuie îndeplinit sau modificat. Problema ARO poate fi soluţionată, putându-se încheia un act adiţional.

Domnul Rogers (Ambasada SUA): =Sunt aici pentru a-l consilia pe domnul Perez şi de a stabili o soluţie reciproc avantajoasă.
=Nu doreşte ca discuţiile să ajungă în presă.
=Interesul Ambasadei SUA este de a se asigura că investiţiile sunt asigurate (nu doreşte ca presa să interpreteze).

Domnul Perez: =Motivaţia participării la cumpărarea ARO:
1.Protejarea unei investiţii făcute în Brazilia, deoarece avea probleme cu termenele de livrare şi cu calitatea CKD fabricate la ARO;
2.Să identifice o nişă pe piaţă în SUA.
=În 4 ianuarie 2004 s-a făcut transferul dreptului de proprietate.
=La cererea unor politicieni locali, am menţinut managementul local.
=S-a început construirea unui automobil.
=După preluarea ARO, s-a aflat că mai există două contracte pentru SUA (SMD şi Florida Motors), încheiate în 2002.
=S-a vrut să se vândă maşini pe piaţa locală şi regională, deoarece pentru SUA ar fi durat.
=Contractul pentru motoare era încheiat cu o terţă parte.
=Cu preţul a opt luni de efort, s-au obţinut contracte de export care însemnau pierderi pentru ARO: Polonia - 2.300 euro/auto vândut, Cehia - 2.000 euro/auto vândut. Contractele se făceau prin IATSA Câmpulung. Fiecare contract însemna pierderi pentru ARO. Toate pierderile implicau doi senatori români şi o societate, IATSA Câmpulung. Aceste contracte erau în plus faţă de contractul de privatizare.
=S-au făcut presiuni pentru a nu înlocui managementul lui ARO de către doi senatori români, Văcăroiu şi Nicolescu, care afirmau că nu se poate înlocui.
=Au apărut în presa locală acuzaţii la adresa sa.
=Au fost atacaţi de SMD.
=ªtergerea datoriilor ARO la bugetul de stat s-a făcut la sfârşitul lui noiembrie 2004, iar cele două bănci, BCR şi Raiffeisen, au refuzat să asigure finanţarea anterioară ştergerii datoriilor.
=În 14 decembrie, 150 de dealeri în SUA aveau acorduri de franciză de 3.600 auto pentru 360 de zile.
=Din februarie 2004, BCA are acreditive de 7,4 milioane de dolari şi 17 milioane de dolari în Miami SUA.
=Ford se angajează să furnizeze pe termen lung motorizarea.
=Până la 31 decembrie 2004, s-au investit pentru ARO 13.456.991 de dolari, cifre în curs de auditare. Aceste finanţări nu s-au făcut prin ARO, deoarece bugetul de stat ar fi confiscat aceşti bani.
=Cross Lander plăteşte doi ingineri de la ARO cu 40.000-50.000 de dolari pentru specializare în SUA.
=Foştii angajaţi şi două societăţi încearcă trecerea în faliment a ARO.
=A avut aprobarea lui Muşatescu (n.r. Muşetescu, fostul şef al APAPS) de a vinde FSM ARO. Doamna Dobrescu a vorbit cu domnul Ursache şi a spus că termenul este 5 ianuarie 2005, iar vânzarea FSM este legală.
=În SUA a apărut un articol, „Perez a fugit cu banii”, care i-a creat mari probleme.
=Doreşte ca AVAS să-i recunoască cheltuielile şi să îşi îndeplinească clauzele contractuale.

Domnul Ursache: =Salută sinceritatea domnului Perez în ceea ce priveşte presiunile la care a fost supus;
=Nu vrea să conteste investiţia de 13,4 milioane de dolari, dar trebuie avizată de cenzori sau audit;
=Solicită situaţia lui ARO la data preluării.

Domnul Ponds (două întrebări):
=Dacă suma de 13 milioane de dolari va fi recunoscută de audit, va fi considerat respectat contractul cu AVAS?
Domnul Ursache: =Vom discuta după ce auditul va certifica cheltuielile. În legătură cu FSM, trebuie verificat în arhivă, va solicita lui Muşatescu (n.r. Muşetescu) o notă explicativă.
Domnul Ponds: =Dacă s-a întâlnit cu SMD.
Domnul Ursache: =Da, s-a întâlnit cu toţi potenţialii investitori.
Domnul Ponds: =Să se emită un comunicat comun de presă în urma acestei întâlniri.
Domnul Ursache: =Va transmite propunerea lor de comunicat de presă la Ambasada SUA în 19 ianuarie 2005.
Domnul Perez: =Este gata să înceapă producţia.

Domnul Apostu: =Vina aparţine în exclusivitate domnului Perez care a acceptat condiţiile impuse de cei doi senatori, în loc să le facă publice la acel moment.
=ªtia domnul Perez că conducerea ARO înstrăina patrimoniul la preţuri modice?
=La Adunarea Generală a Acţionarilor, din noiembrie 2004, după anularea datoriilor ARO, domnul Perez, la solicitarea mea, s-a angajat că, până la Crăciun, va aduce la ARO 3,2 milioane de dolari.
=Nu a făcut-o, iar, în acest moment, are o mare problemă cu credibilitatea.
=Fără a avea astfel de atribuţii, eu v-am protejat patrimoniul ARO.
=În SUA, familiile americane pot trăi cu aproximativ 30 de dolari, timp de două luni, precum salariaţii de la ARO?
Domnul Perez: =Câţi bani a luat domnul Apostu de la firma SMD pentru o astfel de poziţie?
Domnul Apostu: =Nu am luat niciun ban sau tot atât de mulţi bani câţi am luat şi de la dumneavoastră în 1996, când întrebam de ce sunteţi interesat de preluarea ARO.
=Solicit încheierea unui document cu domnul Perez, din care să rezulte date concrete când se vor achita drepturile salariale angajaţilor de la ARO.
Domnul Perez va dispune domnului Sendon să încheie un astfel de document săptămâna viitoare.”

 

„Domnul Văcăroiu ne-a sugerat: „De ce nu cumpăraţi fabrica ARO?”


După zece ani de la acest moment petrecut la AVAS, în care Perez a făcut acuzaţii serioase la adresa lui Nicolae Văcăroiu şi a lui Constantin Nicolescu, într-un interviu acordat recent săptămânalului judeţean Jurnal de Argeş a povestit cum cei doi l-au convins să vină la ARO. „(…) M-am întâlnit cu Nicolae Văcăroiu. Distribuiam vehicule ARO în America Latină şi aveam o fabrică de asamblare în Brazilia. În 2001 sau 2002 - nu mai ţin minte exact - domnul Văcăroiu ne-a sugerat: „De ce nu cumpăraţi fabrica ARO?” M-am întâlnit cu domnul Văcăroiu în biroul său de la Senat. Fabrica avea datorii mari de 15 milioane de dolari de pe vremea lui Ceauşescu, ni s-a promis că acele datorii vor fi şterse. La vremea aceea, fabrica nu avea nicio valoare, era, practic, la pământ. Autorităţile guvernamentale ne-au promis că ne vor ajuta cu comenzi şi să facem fabrica să meargă. Aşa că am căzut de acord să cumpărăm fabrica şi să investim acolo, ceea ce am şi făcut. (…) După întâlnirea de la Bucureşti cu domnul Văcăroiu, am avut o întâlnire la Piteşti cu domnii Văcăroiu şi Nicolescu. Mi-au spus că, dacă voi investi acolo, mă vor ajuta cu ştergerea datoriilor mari ale ARO şi că mă vor sprijini ca ARO să aibă comenzi.”, este un fragment din articolul apărut în ediţia din 7 ianuarie 2015 a publicaţiei citate.

 

La un an şi jumătate de la vânzarea ARO, Curtea de Conturi a constatat că ceea ce promisese Perez că face era nerealizat

În aceeaşi perioadă în care Perez se lamenta la AVAS, iar şefii Autorităţii îi cântau în strună, pe platforma industrială se aflau în control inspectorii Curţii de Conturi, al căror raport conţine un capitol dedicat angajamentelor asumate de Cross Lander şi nerespectate de aceasta. În afară de controversata vânzare a Fabricii de Matriţe, în privinţa căreia controlorii financiari s-au abţinut a se pronunţa, invocând doar caracterul ambiguu al clauzelor din contractul de privatizare referitoare la interdicţia înstrăinării unor active, aceştia au punctat următoarele condiţii neonorate până la data controlului.      
Prima dintre ele era reglementată de art.13.6 din contract, care stabilea: „Cumpărătorul se obligă să efectueze în societate, din oricare din sursele de finanţare permise de legea în vigoare la data semnării contractului, pe o perioadă de un an, începând cu data transferului de proprietate asupra acţiunilor APAPS, o investiţie pentru protecţia mediului destinată realizării obligaţiilor de mediu şi a măsurilor cuprinse în programul pentru conformare din Avizul de mediu pentru privatizare nr.1/16.01.2003, în sumă de 600.000 USD.” Inspectorii Curţii de Conturi au constatat că, la data verificării, Cross Lander nu a făcut nicio investiţie pe linia protecţiei mediului la ARO. „La art.13.11 s-a prevăzut obligaţia cumpărătorului ca, în cazul vânzării unor active, să includă în contractul încheiat clauze privind asumarea de către terţii cumpărători a răspunderilor referitoare la obligaţiile de mediu ale acestor active. Din documentarea efectuată s-a constatat că în niciunul dintre contractele de vânzare de active încheiate de societate până în prezent nu s-au cuprins prevederi în acest sens.”, continuă nota Curţii de Conturi.
O altă clauză nerespectată este cea convenită la art.14.1: „Pentru susţinerea activităţii curente a societăţii, cumpărătorul se obligă să realizeze, în termen de un an de la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor APAPS, o infuzie de capital circulant în societate, în valoare de 3.000.000 USD”. În privinţa investiţiilor, potrivit art.15.1, Cross Lander s-a obligat să deruleze la ARO, pe o durată de 5 ani, investiţii pentru dezvoltare în valoare de 11.900.000 USD, conform Anexei 6. În primul an, Perez trebuia să întreprindă investiţii în sumă de 2.000.000 USD (400.000 USD în tehnologie, 1.000.000 USD pentru dezvoltarea produsului şi 600.000 USD, investiţii pentru protecţia mediului). „Nici în acest caz, investitorul nu a făcut dovada realizării investiţiilor asumate, neprezentând certificatul prevăzut la art.15.3 din contract.”         Investiţiile efectuate, aferente fiecărui an investiţional, precum şi capitalul de lucru erau certificate ca realizate dacă Cross Lander USA Inc. prezenta, în 60 de zile lucrătoare de la data împlinirii termenelor scadente, un certificat emis de cenzorii societăţii sau de o firmă specializată de audit.

The most visited gambling websites in The UK