Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Perez a avut aprobarea şefului APAPS ca să vândă Fabrica de Matriţe

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 2098

b_400_250_16777215_10_images_stories_1965_a1.jpgAnomalii în contractul de privatizare încheiat între APAPS şi Cross Lander (III)
Funcţionarea societăţii, acesta a fost interesul declarat al tuturor acţiunilor şi sesizărilor adresate autorităţilor de control ale statului de Asociaţia „Salvaţi Muscelul” a micilor acţionari de la ARO. „De la preluarea pachetului majoritar de acţiuni de către Cross Lander, activitatea de producţie la SC ARO SA a încetat. Deşi privatizarea, conform Legii 137/2000, prevedea vânzarea pachetului majoritar de acţiuni la un preţ modic (150.000 USD), în vederea realizării unei investiţii importante din partea cumpărătorului Cross Lander (circa 27 milioane USD), în realitate, la un an de la semnarea contractului de privatizare, cumpărătorul nu a investit aproape nimic la SC ARO SA. Sumele de bani de care a beneficiat societatea ARO provin din vânzări ilegale de active, din care unele ca fier vechi, un adevărat jaf!”, reclamau cei de la „Salvaţi Muscelul”, care au susţinut permanent, până când au fost contrazişi de instanţa de judecată, ilegalitatea contractului de privatizare.
Lipsa documentelor de împuternicire a lui Perez, inexistenţa firmei Cross Lander la data limită de depunere a ofertelor de cumpărare a pachetului majoritar de acţiuni, inexistenţa scrisorii de bonitate bancară, emisă şi vizată de Eximbank, toate acestea, coroborate cu încălcarea clauzelor esenţiale convenite de american cu APAPS, erau motive de constatare a nulităţii contractului de privatizare. Numai că, aşa cum am arătat în ediţia trecută şi cum vom arăta şi în acest episod, contractul a fost încheiat fără sancţiunea desfiinţării, indiferent ce s-ar fi ales de ARO cu Perez în fruntea societăţii. În plus, aspectele sesizate trebuiau verificate de către Autoritatea Naţională de Control, condusă la acel moment de Ionel Blănculescu, de Curtea de Conturi şi PNA (actualul DNA), ceea ce s-a şi întâmplat. Atât raportul ANC, cât şi cel al Curţii de Conturi au arătat o serie de nereguli, pentru care nimeni n-a fost tras la răspundere!
În afară de motivele enumerate, existau şi alte cauze de rezoluţiune a contractului. Neîndeplinirea, în condiţii legale, a Contractului de garanţie reală mobiliară de către Cross Lander, după cum am arătat în ediţia anterioară. „Consemnarea garanţiei pe acţiunile deţinute de Cross Lander în Registrul Acţionarilor nu se poate realiza, deoarece Hotărârea nr.1 din 9 februarie 2004 a Adunării Generale a Acţionarilor a fost suspendată de Tribunalul Argeş. (...) Contractul de garanţie mobiliară, înregistrat, la data de 11 iunie 2004, la Arhiva Electronică, este lovit de nulitate relativă, deoarece creditorul, înregistrat în 11 iunie 2004, este APAPS Bucureşti, instituţie desfiinţată în data de 30 aprilie 2004. (...) Recent, în declaraţii publice, John Perez, preşedinte al Cross Lander USA Inc., preciza că nu are fondurile necesare derulării contractului de privatizare, compania sa, Cross Lander, fiind una mică, fără posibilităţi financiare.”, menţionează Asociaţia „Salvaţi Muscelul”.

Neînregistrarea Cross Lander ca acţionar, nesancţionată

Am relatat pe larg, în ediţia trecută, despre una dintre obligaţiile asumate de cumpărătorul lui ARO şi nerespectate şi anume aceea de a se înregistra ca acţionar la Registrul Acţionarilor societăţii ARO SA. Abia în acel moment dobândea dreptul de proprietate asupra acţiunilor, conform legilor aplicabile în privinţa societăţilor deţinute public. Este vorba despre societăţi deschise pe acţiuni, cotate la bursele de valori mobiliare, BVB, Rasdaq. Reamintim că obiectul contractului de vânzare-cumpărare, încheiat între APAPS şi Cross Lander, l-au reprezentat două categorii de acţiuni: • cele 7.256.816 de acţiuni deţinute în proprietate de Autoritate la ARO, pachet reprezentând 68,703% din capitalul social al societăţii; • acţiunile suplimentare rezultate din conversia creanţelor furnizorilor de utilităţi asupra SC ARO SA.
Conform legislaţiei româneşti la acea dată, Cross Lander avea obligaţia de a se înregistra în Registrul Acţionarilor de la ARO, ca acţionar al societăţii câmpulungene, în termen de 10 zile „de la data încheierii actului adiţional privind îndeplinirea condiţiilor suspensive sub care s-a încheiat contractul de privatizare”, moment care echivala cu intrarea lui în vigoare. În contractul semnat de Ovidiu Muşetescu, şeful APAPS, şi John Perez, patronul de la Cross Lander, este prevăzută sancţiunea în caz de nerespectare a obligaţiei amintite: cumpărătorul va plăti o penalitate de 5% din preţul de cumpărare total, care include atât preţul acţiunilor Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, cât şi preţul acţiunilor suplimentare rezultate din conversie. Penalitatea urma a fi achitată în 30 de zile din momentul în care APAPS notifica firma Cross Lander că nu a respectat acest angajament. Bineînţeles, îndeplinirea obligaţiei rămânea în picioare, chit că americanul plătea sancţiunea convenită prin contract.
O „scăpare” a contractului de privatizare, printre atâtea altele, o constituie lipsa unui termen în interiorul căruia Perez să depună la AVAS dovada că a dus la îndeplinire sarcina înregistrării sale ca acţionar al societăţii ARO. Concluzia trasă de cei care au contestat vehement vânzarea uzinei către John Perez, după ce au analizat în amănunt controversatul contract de privatizare, era că Autoritatea putea să comunice notificarea când constata că Cross Lander nu figurează ca acţionar. Adică oricând.

Nici dacă nu lansa în producţie un nou model de maşină, Perez nu risca desfiinţarea contractului

Iată o altă obligaţie neexecutată şi nesancţionată în niciun mod de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Prin articolul 10.10 litera c, Cross Lander s-a obligat la „aprobarea în Adunarea Generală a Acţionarilor şi plata către societate - SC ARO SA - în termen de 60 de zile de la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor APAPS către cumpărător, a datoriilor societăţii către vânzător (datoriile lui ARO către stat), care nu vor fi scutite.” (!) „În situaţia în care societatea nu va plăti în termen aceste datorii, cumpărătorul - Cross Lander - se obligă să plătească datoriile societăţii către vânzător.”
În condiţiile în care expirau cele două luni prevăzute în contract pentru achitarea de către ARO a datoriilor la APAPS/AVAS, alt termen pentru îndeplinirea sarcinii de către Cross Lander nu era prevăzut.
Continuăm cu obligaţia reglementată la articolul 10.18 din contractul de privatizare: „lansarea în producţie a unui nou model de autoturism de teren şi să pună în practică măsurile necesare aceste producţii.” Nici în caz că americanul nu respecta acest angajament nu risca sancţiunea desfiinţării contractului încheiat cu Statul Român, întrucât nu a existat un pact comisoriu în situaţia încălcării acestei clauze de maximă importanţă. Nu s-a stabilit decât o penalitate de 5% din preţul total al acţiunilor cumpărate de Perez, care rămânea pe mai departe obligat să scoată noul model de maşină.

Nici vânzarea activelor care concurau la realizarea activităţii principale nu reprezenta motiv de reziliere a tranzacţiei

Nu este sancţionată cu desfiinţarea nici măcar nesocotirea obligaţiei reglementate la articolul 12.1 din contract, care impunea cumpărătorului Cross Lander ca, „în calitate de acţionar majoritar, să determine societatea să nu înstrăineze sub nicio formă activele proprietate a societăţii specificate în Anexa 1, care concură la realizarea activităţii principale.” Anexa 1 s-a întocmit pe baza declaraţiei pe proprie răspundere a conducerii la momentul privatizării, care „în funcţie de interesele urmărite şi, mai ales, în funcţie de relaţia cu investitorul care achiziţionează acţiunile, poate omite din lista pe care o include în Anexa 1 anumite obiective, chiar dacă acestea concură la realizarea activităţii principale.”
ARO, ca proprietară a activelor, era singura care le putea vinde, evident, pe baza deciziei organelor de conducere, Consiliul de Administraţie sau Adunarea Generală a Acţionarilor. Cum Cross Lander devenise acţionar majoritar, calitate ce determina deciziile luate în AGA şi în CA, „era necesară instituirea acestei interdicţii ca o măsură generală pentru asigurarea continuităţii derulării activităţii la SC ARO SA.” Sancţiunea nerespectării interdicţiei este prevăzută în articolul 12.2 din contract şi constă în plata de către Cross Lander a unor penalităţi egale cu valoarea de piaţă a activului înstrăinat. Aşadar, nici în acest caz esenţial, care privea, practic, continuarea activităţii pe platforma industrială, n-a fost prevăzută sancţiunea desfiinţării contractului, ci doar plata unor penalităţi.
Nici măcar neîndeplinirea obligaţiilor investiţionale nu are această consecinţă. Conform articolului 15.5 din contract, sancţiunea neexecutării investiţiilor, inclusiv a obligaţiei de vărsare a capitalului de lucru, constă în plata unei penalităţi de întârziere de 5% din suma rămasă nevirată/neinvestită la scadenţă şi cumulat, până la executarea integrală a obligaţiilor.
Concluzia este că niciuna dintre clauzele contractuale considerate ca nerespectate de către Cross Lander nu îndreptăţea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să aplice, direct şi imediat, măsura desfiinţării contractului de privatizare. Totuşi, AVAS putea să ceară în instanţă dispunerea acestei sancţiuni, care, după cum am arătat pe parcursul celor două episoade, a lipsit cu desăvârşire din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni. Procesul, însă, era de durată, iar interesul micilor acţionari ai lui ARO grupaţi în „Salvaţi Muscelul” şi al angajaţilor fabricii, în general, era ca activitatea să se reia cât mai curând.
Specialiştii la care au apelat aceştia, pentru consiliere, au subliniat importanţa verificărilor efectuate pe platforma ARO atât de reprezentanţii AVAS, cât şi de inspectorii Curţii de Conturi, „care ar putea scoate la iveală aspecte legate de situaţia financiară atât de grave, încât, deşi în contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nu există sancţiunea desfiinţării acestuia pentru neexecutatea obligaţiilor asumate de cumpărător, acest lucru să se producă, totuşi, pentru considerente de oportunitate.” Rămânea în atenţie momentul la care Cross Lander îndeplinea obligaţia de plată a preţului acţiunilor suplimentare rezultate din conversia creanţelor furnizorilor de utilităţi, în condiţiile OUG nr.8/2003 şi ale OUG nr.114/2003. Termenul pentru realizarea acestei plăţi era de 10 zile de la data semnării actului adiţional, prin care se stabilea numărul acţiunilor suplimentare care i se vindeau companiei Cross Lander.

Din sesizarea Asociaţiei „Salvaţi Muscelul” adresată Curţii de Conturi a României

„După numeroase sesizări la ANC, controlul efectuat de Garda Financiară s-a încheiat cu Raportul nr.1968/05.11.2004, care s-a finalizat cu Dosarul nr. 673/2004 al Parchetului General, unde se arată foarte clar:
„Prin măsurile adoptate în calitate de manager general, John A. Perez, în complicitate cu numiţii Preoteasa Iustinian şi Voinescu Gheorghe Ioan, a încălcat clauzele Contractului de Privatizare nr.45 din 26 septembrie 2003, ratificat la 5 ianuarie 2004, încheiat între Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (APAPS) şi firma americană Cross Lander USA Inc. Astfel:
• Cross Lander USA Inc. nu a adus aportul de capital cu care s-a obligat să participe la retehnologizarea ARO SA;
• Cumpărătorul nu face dovada deţinerii sumelor necesare acoperirii cheltuielilor contractuale, situaţie în care procedează la vânzarea activelor pentru obţinerea lichidităţilor necesare prevenirii unor conflicte de muncă;
• Prin vânzarea neautorizată a unor capacităţi de producţie a fost restrâns obiectul de activitate al societăţii;
• SC ARO SA a fost angajată în raporturi comerciale externe imposibil de îndeplinit.”                          
La preluarea pachetului majoritar de acţiuni (68,70%), John A. Perez s-a angajat să aloce 11,4 milioane USD pentru plata salariilor restante, acoperirea debitelor comerciale şi bancare ale SC ARO SA şi societăţilor complementare de pe platforma industrială, respectiv 15,8 milioane USD pentru retehnologizarea uzinei şi relansarea în fabricaţie a unor modele competitive de automobile de teren.
Conform Contractului de Privatizare nr.45 din 26 septembrie 2003, încheiat între Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi firma americană Cross Lander USA Inc., ratificat la 5 ianuarie 2004, pentru o perioadă de 5 ani se interzice înstrăinarea activelor ARO SA, care servesc la realizarea obiectului de activitate. Ulterior, prin Contractul nr.636 din 26 februarie 2004, împotriva dispoziţiilor exprese cu privire la sarcinile şi condiţiile privatizării, SC ARO SA, prin reprezentantul său legal, ec. Iustinian Preoteasa, a vândut SC Montana MG SRL, reprezentată de Marinela Bulugea, activele FSMA - clădiri şi mjiloace fixe aferente (maşini, unelte, scule, dispozitive, verificatoare, birotică şi terenuri în suprafaţă de 80.419 mp).”
(I.Cotescu, vicepreşedinte ale Asociaţiei „Salvaţi Muscelul” a acţionarilor minoritari de la SC ARO SA)

Declaraţie halucinantă a lui Perez la AVAS: A vândut FSM ARO cu aprobarea lui Muşetescu!

Pe 18 ianuarie 2005, la sediul central al AVAS Bucureşti a avut loc o întâlnire între reprezentanţii Autorităţii, ai Ambasadei Americane, ai Cross Lander şi ai conducerii societăţii de la Câmpulung, lideri de sindicat de la ARO. În faţa acestora, John Perez a făcut o declaraţie şocantă: a avut aprobarea lui „Muşatescu” de a vinde FSM ARO. Chiar dacă numele fostului director al Autorităţii este consemnat greşit în rezumatul discuţiilor, în mod cert, este vorba despre Ovidiu Muşetescu, a cărui semnătură se găseşte pe contractul de privatizare a fabricii de la Câmpulung. Pentru că un „Muşatescu”, a cărui autoritate să-i permită lui Perez să vândă Matriţele, nu există în povestea urâtă a lui ARO. Cu o jumătate de an înainte, în iulie 2004, Mircea Ursache, succesorul lui Muşetescu la conducerea AVAS, îl notifica pe John Perez că datorează suma reprezentând valoarea de piaţă a activelor înstrăinate la data ieşirii lor din patrimoniul societăţii, valoare exprimată în dolari, la cursul de schimb leu/USD, comunicat de BNR pentru data respectivă. În ianuarie 2005, Ursache s-a angajat în faţa „musafirilor” că-i va solicita lui „Muşatescu” o notă explicativă.

The most visited gambling websites in The UK