Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Contractul de privatizare a lui ARO a fost încheiat fără sancţiunea desfiinţării

  • Written by Magda BĂNCESCU
  • Hits: 2012

b_400_250_16777215_10_images_stories_1964_a1.jpgAnomalii în negocierile dintre APAPS şi Cross Lander (II)
Potrivit reprezentanţilor Asociaţiei „Salvaţi Muscelul”, care au sesizat Curtea de Conturi cu privire la anomaliile constatate în negocierile dintre Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi firma Cross Lander, toate procesele verbale încheiate cu ocazia discuţiilor dintre părţi, din iunie, până în septembrie 2003, oferă numeroase motive de declarare a nulităţii procedurii de vânzare a societăţii ARO. Unul dintre aceste motive, după cum am arătat în ediţia trecută, îl reprezintă incertitudinea denumirii companiei americane venite - sau aduse - cu planuri măreţe de a pune mâna pe ARO. Graţie ajutorului statului, care a închis ochii la neclarităţile din documentele prezentate de solicitant, John Perez a devenit proprietarul uzinei câmpulungene, pe care, în trei ani, a adus-o de pe buza prăpastiei pe fundul hăului.
Am arătat în episodul precedent uşurinţa impardonabilă şi, totodată, curioasă, care trădează intenţia clară a statului de a se descotorosi de ARO, a slujbaşilor de la APAPS, care au negociat ba cu Lacaro Auto Distributors Inc., ba cu Cross Lander USA Inc., ba cu Lacaro Auto Distributors Cross Lander USA Inc., ca şi când pentru aceştia nu conta cum se numeşte firma căreia urmau să-i vândă pachetul majoritar de acţiuni, important fiind să scape de el. Şi au scăpat, într-adevăr, iar demersurile ulterioare ale unei mâini de angajaţi, de a demonstra ilegalitatea privatizării şi neregulile post-vânzare, au fost sortite eşecului. Am repetat în fiecare articol că, în lunile care au urmat înstrăinării de active în favoarea Cross Lander, pe platforma de la Câmpulung s-au succedat controalele Autorităţii Naţionale de Control, Gărzii Financiare, Curţii de Conturi, AVAS şi toate au prezentat, pe file întregi ale rapoartelor, disfuncţionalităţile din perioada anterioară privatizării şi încălcările clauzelor contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni. Cu toate acestea, înţelegerea dintre AVAS şi Perez a rămas în picioare, mai mult decât atât, acesta din urmă a câştigat toate litigiile în instanţă cu Statul Român.

Lipsa scrisorii de bonitate, alt motiv de eliminare a Cross Lander de la negocieri

Alt motiv clar de declarare a nulităţii procesului de privatizare, consideră Asociaţia „Salvaţi Muscelul”, autoarea unui memoriu expediat Curţii de Conturi, îl reprezintă rezultatul analizei prevederilor 4.1.2 din Contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.45/26 septembrie 2003. Respectiva secţiune se referă la două condiţii obligatoriu de îndeplinit. Prima: publicarea în Monitorul Oficial a unui act normativ privind acordarea de facilităţi pentru societatea ARO SA. Iar cea de-a doua: emiterea de către Eximbank a unui aviz privind confirmarea dovezilor de bonitate prezentate de cumpărător. Practic, Autoritatea a condiţionat intrarea în vigoare a contractului de privatizare de executarea acestor condiţii suspensive.
În privinţa îndeplinirii primei condiţii, la data de 22 octombrie 2003, a fost adoptată Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 114. În ceea ce priveşte a doua cerinţă, „aşa cum am constatat, din niciunul dintre procesele verbale de negociere încheiate de APAPS nu rezultă că ofertantul (n.r. Cross Lander) ar fi avut probleme în dovedirea bonităţii sale, care trebuia realizată, conform legislaţiei privatizării, cu o scrisoare de bonitate emisă de o bancă străină, care are relaţii de corespondenţă cu Eximbank Bucureşti. Un asemenea aviz prevăzut chiar în cuprinsul contractului de privatizare ne îndreptăţeşte să apreciem că o altă cerinţă a legii, prevăzută în mod imperativ, a fost încălcată cu ocazia privatizării SC ARO SA: aceea referitoare la condiţiile şi forma în care trebuia depusă scrisoarea de bonitate de către firma americană ofertantă, foarte probabil, aceasta nefiind emisă de o bancă ce are relaţii de corespondenţă cu Eximbank.
Or legislaţia privatizării stabileşte că, în cazul absenţei oricăruia dintre documentele de participare obligatorii, sancţiunea aplicabilă este eliminarea ofertantului de la negocieri. Ar fi interesant de văzut ce aviz a putut emite Eximbank pentru a acoperi această încălcare a legii şi cum ar justifica membrii Comisiei de privatizare a SC ARO SA, în cazul unui control al organelor în drept, decizia de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni cu un ofertant care ar fi trebuit eliminat.”, este un fragment al sesizării întocmite de micii acţionari de la ARO grupaţi în asociaţia amintită, referitor la neregulile majore, asupra cărora intenţionau să atragă atenţia celor responsabili, pentru a verifica legalitatea şi corectitudinea înstrăinării acţiunilor deţinute de stat la societate.

Negociatorii APAPS-ului s-au cramponat de condiţia situaţiilor financiare confirmate de o autoritate competentă din SUA

Dovada bonităţii financiare a ofertantului era unul dintre documentele obligatorii, potrivit legislaţiei în vigoare la acel moment, aplicabile societăţilor comerciale din România. Este vorba despre articolul 35, alineatul 1, litera d, referitor la persoanele juridice străine, din Hotărârea de Guvern nr.577/2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.88/1997 - privatizarea societăţilor comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr.137/2002, referitoare la unele măsuri pentru accelerarea privatizării. Potrivit textului de lege citat, condiţia obligatorie la care ne-am referit, în cazul companiilor străine, se realiza prin prezentarea unei „scrisori de bonitate financiară, eliberată de o bancă străină care are reprezentanţă în România sau de o bancă străină care are relaţii de corespondenţă cu Banca de Export-Import a României SA - Eximbank.”
Aşadar, dovada bonităţii nu era unul şi acelaşi lucru cu „situaţiile financiare ale ofertantului”, care trebuiau confirmate de o autoritate competentă din Statele Unite, condiţie care le-a ridicat probleme membrilor Comisiei de negociere. Dacă prin situaţiile financiare ale investitorului american s-a urmărit dovedirea bonităţii financiare, atunci „Comisia de negociere s-a aflat într-o gravă eroare”, considerau cei de la „Salvaţi Muscelul”, deoarece confirmarea nu trebuia să provină de la o autoritate în domeniu din SUA, ci de la banca amintită, care atesta că documentul de bonitate este autentic.
Concluzia acestora, bazată pe modul de formulare a condiţiei obligatorii în legea românească, era că Cross Lander nu a prezentat documentul cerut, ceea ce constituia motiv de încetare a negocierilor cu această firmă.

Perez a amânat cât a vrut înregistrarea contractului prin care a garantat investiţiile asumate la ARO

Însă cea mai importantă încălcare a clauzelor contractului de privatizare, după părerea semnatarilor memoriului înaintat Curţii de Conturi, la aproximativ un an de la vânzarea lui ARO, era că, nici până la acea dată, „Cross Lander USA Inc. nu şi-a îndeplinit în mod legal obligaţia de a se înregistra ca acţionar al societăţii ARO SA şi de a înregistra la Registrul Acţionarilor ţinut de societate Contractul de garanţie reală mobiliară, prin care s-a constituit garanţia în favoarea APAPS - pachetul de acţiuni achiziţionat (Contractul nr.263/26 septembrie 2003).” Acest contract a avut ca obiect cele 7.256.816 acţiuni deţinute în proprietate de fosta APAPS.
Este vorba despre mecanismul de garantare a investiţiilor la care s-a angajat cumpărătorul. În momentul încheierii tranzacţiei dintre stat şi american, s-a stabilit că „garantarea realizării investiţiilor de dezvoltare-retehnologizare, a investiţiilor de mediu şi a capitalului de lucru urma a se face prin încheierea unor contracte de garanţie reală mobiliară asupra acţiunilor achiziţionate de la APAPS, asupra acţiunilor suplimentare rezultate din conversia creanţelor furnizorilor de utilităţi şi asupra acţiunilor rezultate din majorările succesive şi anuale ale capitalului social al SC ARO SA cu valoarea investiţiilor, majorare realizată în favoarea cumpărătorului, prin emisiunea de noi acţiuni.”        
Contractul încheiat între Autoritate şi firma lui Perez prevedea, la articolul 16.1.2, angajamentul acestuia din urmă de a înregistra Contractul de garanţie reală mobiliară, care s-a încheiat concomitent cu cel de achiziţionare a acţiunilor la ARO, în Registrul Acţionarilor Societăţii şi la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, în termen de 10 zile de la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor APAPS. Transferul a operat pe 5 ianuarie 2004, fără înregistrarea actului amintit în singurul registru al acţionarilor existent la acel moment la SC ARO SA, ţinut la sediul ei, „prin grija preşedintelui Consiliului de Administraţie”. „Deşi, menţionează cei de la „Salvaţi Muscelul”, au existat unele iniţiative de angajare a unui registru independent privat pentru ţinerea Registrului Acţionarilor în regim computerizat, nefinalizate până în prezent.” Chiar dacă conducerea de la ARO a încheiat un contract de servicii cu SC Regisco SA, nicio înregistrare operată în acest registru nu era valabilă, fără modificarea Statutului societăţii ARO şi comunicarea acestei modificări la Registrul Comerţului.                       
Pe 9 februarie 2004, în Adunarea Generală a Acţionarilor, Cross Lander a avut iniţiativa de a oficializa înregistrările în Regisco SA şi de a modifica corespunzător Statutul ARO SA. Acea hotărâre nu putea produce niciun efect, deoarece, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, aplicarea ei a fost suspendată din motive de nelegalitate.

Neconstituirea garanţiilor ducea la desfiinţarea contractului. Nu şi în cazul ARO, unde contractul de privatizare a prevăzut posibilitatea ocolirii sancţiunii

Potrivit contractului de privatizare, neîndeplinirea obligaţiei de înregistrare de către cumpărător a Contractului de garanţie reală mobiliară echivala cu neconstituirea gajului. În această situaţie, vânzătorul, adică AVAS, trimitea o notificare cumpărătorului, Cross Lander. Dacă, în termen de 30 de zile de la primirea notificării, cumpărătorul nu se conforma, contractul urma a fi rezolvit de plin drept de la data notificării, cu toate consecinţele decurgând din acest fapt.
În mod normal, în contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate de APAPS/AVAS, neconstituirea garanţiilor (fiindcă astfel se traduce neînregistrarea lor), în condiţiile şi termenele convenite de părţi, se sancţionează direct cu desfiinţarea contractului. Totuşi, în contractul de privatizare a lui ARO a apărut o posibilitate de ocolire a drasticei sancţiuni. Mai precis, desfiinţarea contractului intervenea numai dacă Perez nu înregistra respectivele contracte de garanţie în 30 de zile de la data la care era notificat de Autoritate în acest sens! Dacă AVAS nu-l notifica, nu începea să curgă termenul.     
În aceste condiţii, Asociaţia „Salvaţi Muscelul” a sesizat în scris Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi i-a cerut să notifice firma Cross Lander cu privire la neîndeplinirea obligaţiilor prezentate mai înainte. „În caz de imposibilitate de executare în mod valabil a acestor obligaţii, am solicitat aplicarea sancţiunii contractual stabilite - desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni - întrucât, în acest moment, cumpărătorul nu a constituit niciun fel de garanţie pentru obligaţiile patrimoniale asumate (realizarea investiţiilor şi a capitalului de lucru sunt negarantate, or o cerinţă imperativă în procesul de privatizare este garantarea integrală a investiţiilor de către cumpărătorul acţiunilor).”
Nici cerinţa referitoare la înregistrarea Contractului de garanţie reală mobiliară, având ca obiect acţiunile dobândite de Cross Lander de la AVAS, la Arhiva Electronică de Garanţii Reale n-a fost realizată. „Deşi contractul trebuia înregistrat la Arhivă în 10 zile de la data transferului de proprietate asupra acţiunilor AVAS, această înregistrare s-a făcut abia pe 11 iunie 2004, după mai bine de cinci luni de la expirarea termenului menţionat în contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni.” Fără să existe posibilitatea de a i se aplica lui Perez vreo sancţiune pentru nesocotirea obligaţiei! “Mai mult, înregistrarea nu s-a făcut în mod corect, fiind declarată în calitate de creditor o instituţie care încetase să mai existe la 30 aprilie 2004 (APAPS), această greşeală fiind determinată de nerespectarea de către Cross Lander a termenului prevăzut în contract pentru înregistrarea garanţiilor.”, redăm din sesizarea adresată Curţii de Conturi.
b_400_250_16777215_10_images_stories_1964_a2.jpg

The most visited gambling websites in The UK