Evenimentul Muscelean - ziarul tuturor muscelenilor

Mâine se împlineşte o săptămână de când un taximetrist a fost omorât în mod bestial, la Câmpulung. Sâmbătă, un om ca noi toţi, poate, cu mult deasupra multora dintre noi privind moralitatea, a părăsit această lume nepregătit, fără să-şi ia rămas bun de la cei dragi, pe care i-a iubit atât de mult. Nimeni nu se aştepta şi vestea primită în noapte părea a fi o scenă dintr-un film de groază. Familia şi-a acceptat soarta în linişte, speriată, îngrozită, distrusă pe viaţă. Unul sau mai mulţi criminali, oameni fără suflet, de o săptămână, se plimbă liberi pe stradă. Oricine poate trece pe lângă ei, femei, bărbaţi, copiii noştri. Singurii care pot face ca acest lucru să nu se mai întâmple, să trăim într-un oraş în care criminalii se află printre noi, sunt doar poliţiştii.

Îşi face Poliţia datoria?

Poliţia, instituţia al cărei rol este tocmai acela de a ne apăra de aceia cu chip de om, care şi-au arătat bestialitatea precum animalele, va decide, în acest caz incredibil pentru cruditatea unor semeni, dacă se pot numi aşa, dacă ceea ce s-a întâmplat, sâmbăta trecută, va rămâne un simplu dosar al unei crime neelucidate sau cineva va plăti. Practic, nimeni nu ştie ce s-a întâmplat în realitate. Doar ei, criminalii şi victima. Restul sunt simple supoziţii. Toată lumea s-a transformat în detectivi şi încearcă să înţeleagă ce s-a întâmplat. Premeditare sau pură întâmplare? Criminalul, supărat că nu este dus la destinaţie, şi-a pierdut firea şi a lovit. Nu o dată. De zece ori. Cât de nervos, drogat, băut să fii, pentru a se declanşa o asemenea furie dintr-un lucru banal? Poate să ştie cineva că aşa a fost? „E prezumţia de nevinovăţie, noi nu putem să trimitem pe cineva în judecată decât pe dovezi, pe probe temeinice. Nu mă pot pronunţa, la o crimă nu poţi gândi logic dacă a fost premeditat sau pură întâmplare. Trebuie să gândeşti abstract, să iei în consideraţie orice, că fost premeditat, că a fost drogat, că a fost băut, toate trebuie luate în consideraţie. Se lucrează cât se poate de bine, având în vedere ţinta pe care o avem. Oamenii îşi fac datoria.”, ne-a spus comandantul Poliţiei, Gheorghe Ciolan.

Camerele de luat vederi ar fi uşurat sarcina Poliţiei

De doi ani, în Consiliul Local s-a luat în discuţie implementarea unui sistem video în oraş sau, cel puţin, în punctele strategice. Acum, mai mult ca oricând, ne dăm seama cât de mult ar fi uşurat sarcina Poliţiei în elucidarea acestui caz ieşit din comun. A rămas la nivel de discuţii. Consilierii locali Dan Şipoteanu şi Ciprian Istrate au avertizat de necesitatea acestor camere de luat vederi şi, mai mult decât atât, despre existenţa unui grup în oraş, care taie şi spânzură, care face legea străzii cu puterea banului. Câtă încredere are populaţia în Poliţie? Foarte puţină. Atâta timp cât cazuri minore s-au transformat în simple dosare sau nici măcar atât, e logic ca oamenii să gândească aşa. Criminalii aveau cuţite la ei. Câţi dintre noi avem cuţit la noi când ne urcăm într-un taxi? Portul de arme albe este o infracţiune şi se pedepseşte prin lege. Dacă măcar persoanele la prima vedere dubioase, pentru că poliţiştii le cunosc prea bine, ar fi făcut o singură dată o percheziţie de rutină pe stradă, poate, situaţia s-ar schimba, măcar din punct de vedere psihologic. Atât pentru noi, cât şi pentru oamenii care mereu se ceartă cu legea. A fi poliţist este o meserie aleasă, nu impusă de nimeni. Oamenii de ordine au ales să fie apărătorii noştri. „Noi facem tot ce depinde de noi ca să creştem încrederea populaţiei în instituţia Poliţiei de când am venit. Noi, niciodată, nu putem să condamnăm pe ce crede lumea, dar nu putem să dăm afară un poliţist. Eu plec de la prezumţia că ei îşi fac treaba. În Poliţie s-au schimbat foarte mulţi lucrători, dar este posibil ca populaţia să rămână cu aceeaşi percepţie. Pentru port de arme albe într-un loc unde este interzis, într-un loc public, se întocmeşte dosar penal conform Legii 61/1991.”, ne-a mai spus comandantul Poliţiei.