Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Logo

Câmpulung n-are nevoie de un primar al „milogilor”

Magda BĂNCESCU

Va mirosi Câmpulungul a pâine şi cozonaci calzi după miile de kile de făină împărţite votanţilor amărâţi, conform cutumei, în fiecare perioadă delicată electoral? Ne îndoim, căci aceia dintre noi care nu se frământă (că n-au cu ce trăi) nici nu frământă (că e multă muncă!). Plătitorii de taxe şi impozite susţin, de regulă, campania primarului în funcţie, căci din banii lor se achită „nota de plată” a pomenilor pentru alegătorii cumpărabili în natură. Care ar fi mai fericiţi cu ceva lichid decât cu „prafurile” care îi pun la efort, pentru obţinerea produsului finit. De aceea nu ne-ar mira ca pungile cu alimente de bază din pachetele motivaţionale să fi ajuns pe rafturile alimentarelor de cartier, contra udăturii binefăcătoare după deshidratarea cauzată de căratul pomenii electorale. Abonaţii la ajutorul social, pe care Călin Andrei îi ţinea la un maximum rezonabil, de 50 de „bucăţi”, s-au triplat în timpul puterii social-democrate. Au fost şi de patru ori mai mulţi, căci oraşul are nevoie de ei. Uite, acum, când apare un pericol cum este Lasconi, al cărei rezultat nu poate fi prevăzut. 

Pe tineri i-a cucerit primii, căci tinerii asta aşteptau ca să meargă la vot: un om de acţiune, care să vorbească pe limba lor. S-ar putea să-i fi atras de partea ei şi pe părinţii tinerilor care vor să-şi păstreze copiii acasă. Căci vor fi schimbări, suntem convinşi, în domenii inaccesibile până acum oamenilor obişnuiţi, care n-au avut bani ca să-şi cumpere un job la stat. Despre femeia aceasta temătoare de Dumnezeu, cinstită şi modestă, n-o să auziţi că ia şpagă ca să angajeze în Primărie. Nu e abureală, chiar dacă aveţi sufletul măcinat de îndoială, după atâtea mandate de hoţie şi golănie. 

Apropo, insistăm să-i transmitem felicitări cititorului care a intuit de ce au dispărut amantlâcurile din Primărie. Pentru că sunt toţi rude! Căci la pensionarea celui căruia i-a venit vremea, bănuim că angajatorului i se pune condiţia încadrării odraslei. „Mă dau la o parte, dar îl bagi pe fi-meu/fi-mea”, probabil că aşa se pune problema la retragerea din activitate, cu angajamentul pensionarului de a face ciocul mic, cât mai mic, pentru ca secretul profesional să nu aibă loc de ieşire.

Tare mult ne-ar plăcea să-i vedem reacţia Elenei Lasconi când lepădăturile din Primărie, învăţate cu şefi mânjibili, vor încerca cu ea astfel de aranjamente. Oare, mansarda Primăriei va fi suficient de înaltă, la furia provocată de tentativa de a o corupe, pentru a-i zbura pe potlogari din instituţie?! 

Chiar dacă sunteţi adepţii unui stil cuminţel, potolit, cum este cel afişat de candidatul PNL, cu care contrastează atitudinea de calciu efervescent a Elenei Lasconi, să nu vă îndoiţi de cinstea ei. E păcat să-i puneţi la îndoială curăţenia morală. Nu suntem naivi, la câte măgării am văzut în decenii de presă, dar femeia asta nu va pune mâna pe bani murdari, la angajări sau la licitaţii ţinute pentru preţul cel mai mic şi comisionul cel mai mare.

Nu numai tinerii şi părinţii tinerilor o plac. Elena Lasconi le-a intrat la suflet şi unora dintre bătrânii care s-au trezit cu ea la poartă. Toată un zâmbet pornit din inimă, topit în momentul în care ochii bunicilor uitaţi de cerşetorii de voturi s-au umplut de lacrimi. Mulţi n-aveau de gând să se lase păcăliţi încă o dată, după ce au fost minţiţi şi umiliţi cu lucrări băşcălioase. Asta în cazul fericit în care au primit ceva. Cazul lui tanti Cici, vârstnica din Valea Româneştilor, care riscă să-şi piardă viaţa traversând puntea făcută de Primărie, după cele 50  de reprize de audienţă la primar. Merită să-i lecturaţi oful, căci nu e regie, nu e poezie. Sunt vorbele unei femei cu sufletul sfâşiat de batjocura unor autorităţi maestre în înşelat.          

Campania contracandidatei îl ajută pe favoritul alegerilor să afle cine mai e cu el, cine nu. Dacă pe rivalii lui Ţâroiu cucerirea electoratului îi forţează să acopere teritoriul cu prezenţa lor, în schimb, pentru primar, prestează ADP-ul, trimis să spoiască parcări la jumătatea verii. O cititoare ne-a trimis o informaţie din aceeaşi categorie: figuraţie electorală. Sau cum s-a făcut curăţenie de ochii lumii, timp de două zile, între blocurile 20 şi 21, dar numai în faţa imobilelor, în spate mizeria rămânând neclintită.  

Cu astfel de gesturi, Primăria ne tratează ca pe nişte milogi. Milogii care îl deranjează pe primar, cerându-i mărunţişuri fireşti. Cum e asfaltul printre blocuri. E mai mare râsul când vii de la vecinii cu viroagele pe care poţi umbla în şosete şi intri în Vişoi, rămas cu carosabil, în prea multe zone, din timpul comuniştilor. Şi noi suntem milogii, că vă rugăm să reparaţi aleile dintre blocuri, trotuarele şi esplanadele magazinelor! E păcat să vă murdăriţi conştiinţa dându-vă votul pentru o lopată de asfalt grosolan, care nu va ţine până la următoarele alegeri. Şi nu ne referim la cele locale.  

Şi de asta pariem pe Lasconi. Că e femeie şi, ca orice femeie, detestă mizeria. Priviţi-i simplitatea! N-are broşele lui Dăncilă cât pensia pe cinci ani a lui tanti Cici (bucata!), n-are tocurile de 15 centimetri ale lui Dăncilă şi n-are aerele lui Dăncilă, care cu tupeu ne-a informat că a scos România din noroi. Şi a băgat-o în rahat. 

P.S. E un moment potrivit pentru revederea desenului animat „Ferma animalelor”, în care întreaga suflare a „stabilimentului” era condusă tiranic de trei porci, uşor de identificat în realitatea noastră. Nici nu vrem să ne imaginăm altceva decât că „porcii” din fruntea “fermei” câmpulungene vor fi trimişi în cocina istoriei, unde le este locul. 

Evenimentul Muscelean