Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Logo

Înţelegeri murdare de campanie

Magda BĂNCESCU

Faţă de 2016, când am avut o campanie „moartă”, fără pic de zvâc, 2020 anunţă agitaţie electorală, datorată sau cauzată, depinde din ce unghi priveşti - alegător sau alergător după funcţia de ales -, jurnalistului Elena Lasconi. Simţiţi deja atmosfera de campanie sugerată de „logistica” partidelor, corturi, bannere, mesh-uri, ale căror dimensiuni demontează teoria potrivit căreia „mărimea nu contează”. Contează. Independentul Virgil Stuparu, care a debutat - sub protecţia anonimatului - pe coşurile de gunoi, înşelându-se că sunt cele mai folosite obiecte de mobilier stradal, este posesorul celui mai mare afiş aplicat pe o clădire din oraş, ocupând mai bine de două etaje dintr-un imobil de lângă Carrefour. Amplasamentul contează, aşadar, la fel de mult, pentru că „subiectul” imaginii trebuie să umple câmpul vizual al şoferilor şi trecătorilor. Iar pe Stuparu, un „Guliver” al mesh-urilor” montate până acum, nu-l ratezi. Omul are actoria în sânge, calitate susţinută de afişul în care apare ca arhitect al Câmpulungului, aplecat peste schiţele oraşului. Neinspirat, însă, posterul cu braţele încrucişate peste piept, gest care, în limbajul trupului, înseamnă o barieră între tine şi ceilalţi. Înseamnă o atitudine defensivă, negativă, care trădează şi nervozitate. Or el ca, interpret de comportamente, prin prisma profesiei de mediator, ar fi trebuit să ştie acest amănunt. Ce înseamnă lipsa unor consilieri în staff-ul de campanie, care să-ţi corecteze imaginea în ochii omului de pe stradă, pe care trebuie să ţi-l apropii, dacă-i vrei votul. 

Oricum, cu toate micile scăpări imputabile autorilor şedinţelor foto, progresul în prezentarea candidaţilor nu suportă comparaţie cu „maculatura” electorală pe care o primeam cu ani în urmă. Din colecţia noastră de amintiri electorale - un „deşeu” care ocupă spaţiul redacţiei, dar la care nu ne vine să renunţăm -, ne umflă râsul de câte ori dăm de o adevărată piedică în calea uitării: flayerul cu găina urbană, umblând bezmetică pe un maidan între blocuri, cu care Liviu Ţâroiu îşi făcea campanie în 2008, când a candidat prima oară la funcţia de primar. Atunci, el prezenta câmpulungenilor urâciunea cartierelor pline de balegă şi găinaţ. Apropo, câte coteţe ai dărâmat, maestre, în acest mandat, nu mai zicem de garaje, căci acelea sunt în campanie un fel de altar?! 

Gata cu terapia curată pentru psihic, care poate fi hârtia sau plasticul irosite pentru prezentarea „fotoşopată” a candidaţilor, căci perioada de dinaintea alegerilor trebuie să însemne mult mai mult. Liviu Ţâroiu a avut o tentativă eşuată de a trasa o direcţie pe care contracandidaţii săi s-o urmeze. Şi anume să nu se atace în campanie. Păi, de ce nu le-a cerut mai bine să se retragă, ca să candideze singur?! De ce îi e teamă de atac, dacă, profesional şi personal, e imaculat precum floarea de crin?! Ce să-i reproşezi lui, care este cel mai cinstit, cel mai treaz, cel mai prolific în materie de proiecte primar pe care l-a avut vreodată Câmpulungul?

Dintre candidaţii care contează, Nicolae Zaharia a anunţat, din proprie iniţiativă, că nu va critica actuala administraţie. În schimb, Elena Lasconi n-a avut nici cea mai mică intenţie de a juca precum cântă jupânul. Căci sunt atâtea de arătat: lucrări scumpe, lucrări proaste, lucrări exagerat de lungi, prestate execrabil de firmele de casă ale Primăriei Câmpulung. Trebuie să fie cineva care să vorbească despre cele 30 de milioane de lei lăsate moştenire de Călin Andrei, econom cu banii Câmpulungului, pentru „Kretzulescu”, pe care cetăţenii nu i-au simţit mai deloc în aspectul oraşului.     

Campania Elenei Lasconi va fi, sigur, altceva. Deja primim din partea acesteia mesaje filmate, realizate de omul de presă, nu candidatul - politicianul, nici atât -, care pune în practică o vorbă aruncată la supărare unor colegi din presa centrală: că va candida la Primărie, sătulă de noroiul în care pleoscăie pe strada de domiciliu! Ziarista care a atras în jurul ei oameni tineri, şcoliţi, cărora, ca părinţi şi bunici, ar fi păcat să nu le daţi o şansă, căci tinerii vor duce oraşul în lumea civilizată, nu are de gând să respecte regulile jocului. Regulile jocului murdar, pe care a încercat să le impună „dirijorul de campanie”, Liviu Ţâroiu, obişnuit să fie ascultat de restul politicienilor.

Acum două săptămâni, primarul a convocat la Primărie reprezentanţii partidelor, în ideea de a face o înţelegere pe subiectul afişajului electoral. Elena Lasconi s-a arătat total împotrivă, pe motiv că - după cum ne-a mărturisit - unele lucruri discutate la Primărie erau, pur şi simplu, ilegale, altele la limita legii. Cele 13 panouri de afişaj ar fi, de fapt, 14. Ţâroiu le-a cerut invitaţilor să-i comunice dacă vor „aviziere” şi în altă parte, căci va dispune amenajarea şi în zonele lipsite de posibilitate de publicitate electorală. Gazda a pregătit un bol pentru tragerea la sorţi a ordinii afişării candidaţilor pe panouri, moment în care Lasconi a întrerupt şarada cu extragerea bileţelului, întrucât i se părea logic ca afişajul să respecte locul de pe buletinul de vot.

Acum urmează partea interesantă a învoielii. Amfitrionul întâlnirii şi-a mai dorit ca participanţii să bată palma în privinţa chestiunii montării de bannere în zona protejată. Şi anume pe tronsonul de la Mănăstirea „Negru Vodă” până la Primărie. Din nou Lasconi cu gura mare! În primul rând, pentru că este ilegal, în al doilea rând, siguranţa cetăţeanului nu este asigurată 100%. Primarul ar fi bombănit ceva în genul „zona protejată este foarte mare”. Asta e, fă-o mai mică!

Sintagma nefericită cu care Ţâroiu a încercat să-i închidă gura lui Lasconi, cum că „majoritatea decide”, majoritate care îl obişnuise să cânte după scripcarul şef, nu stătea în picioare. Pentru că majoritatea nu trebuia să accepte ilegalitatea sugerată de şeful campaniilor tuturor. Şi anume, în zona în care s-au interzis bannerele, poţi să-ţi pui mesh-uri, cu acordul proprietarilor, căci nu este nicio problemă. Este o mare problemă, pentru că nu contează dacă clădirea este publică sau privată, este în zona protejată, prin urmare, n-ai voie cu zorzoane şi “cearşafuri” pe ea!

Evenimentul Muscelean