Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Mihai Tican Rumano, scriitorul şi exploratorul muscelean atât de puţin cunoscut

  • Written by Leonard Ghizdavăţ
  • Hits: 2930

b_400_250_16777215_10_images_2052pictor.jpgMihai Tican Rumano s-a născut la 2 iulie 1893, în Berevoieştii Muscelului, şi, până în 1907, copilăria sa este legată de satul natal. Copil fiind, a fost băiat de prăvălie la Câmpulung şi, la vârsta de 13 ani, se îmbarcă pe un vas italian, ca ajutor de bucătar, lucrează ca vânzător la Napoli şi apoi ajunge în Argentina. Aici va lucra ca hamal, şofer şi publicist. Autodidact fiind, îşi îmbogăţeşte cunoştinţele de spaniolă, franceză, portugheză şi greacă. Va călători prin Canada şi Mexic, Australia, Noua Zeelandă şi Antile, dar locul lui de suflet, care l-a fermecat fără măsură, a fost Africa. A fost un scriitor român, care a lăsat în urma sa peste 40 de romane, mare parte dintre ele fiind traduse şi în limba română. Amintim câteva dintre ele, lista fiind destul de lungă: „Viaţa albului în ţara negrului”, „Corida”, „Lacul cu elefanţi”, „Peisaje iberice”, „Dansul canibalilor”, „Abisinia”, „Monştrii apelor”, „Sub soarele Africii Răsăritene”.

A fost un mare călător, explorator şi un mare iubitor de artă. În anul 1959, a donat 170 de tablouri şi 27 de sculpturi Muzeului Orăşenesc Câmpulung. Donaţia sa, ca o recunoştinţă pentru oamenii şi locurile natale, a constituit nucleul secţiei de artă plastică a acestui muzeu. În Berevoieşti, în clădirea vechii şcoli, a organizat o galerie de artă cu 120 de tablouri. Muzeul a fost inaugurat în anul 1964, în prezenţa scriitorului Mihai Tican Rumano şi a soţiei sale, Silvia Tican. Dintre autorii lucrărilor donate amintim pe Corneliu Baba, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Henry Catargi, Lucian Grigorescu, Constantin Baraschi, C.D. Mirea. 

În comuna Berevoieşti se află casa memorială a lui Mihai Tican Rumano, conţinând câteva tablouri şi obiecte personale. A fost inaugurată în anul 1982 şi, spre ruşinea şi ignoranţa noastră ca musceleni, pe aici s-au perindat zeci şi sute de turişti străini, din Franţa, Italia şi mai ales Spania, care i-au citit operele şi au dorit să vadă casa natală a scriitorului.

Şcoala din Berevoieşti, precum şi o stradă a Câmpulungului îi poartă numele celui mai celebru fiu al satului, Mihai Tican Rumano.

În anul 1934, la Addis Abeba, publicistul şi călătorul Mihai Tican Rumano a fost primit de împăratul Haile Sellasie I al Etiopiei. Recunoscător faţă de contribuţia lui Mihai Tican Rumano la răspândirea cunoştinţelor de istorie şi civilizaţie ale poporului etiopian, prin cartea sa, împăratul i-a conferit scriitorului român Ordinul Steaua Etiopiei în grad de ofiţer.

În anul 1965, împăratul este primit, într-o vizită oficială, de către Gheorghe Gheorghiu Dej, în România, iar marea sa dorinţă a fost să-l revadă pe Mihai Tican Rumano. Preşedintele Gheorghe Gheorghiu Dej a trimis la Câmpulung o delegaţie şi Mihai Tican Rumano a fost oaspete de onoare al împăratului la dineul oferit de Gheorghe Gheorghiu Dej.

Locuieşte, cu intermitenţe, în Spania, unde are multe publicaţii în ziare şi apar, la Barcelona, o parte dintre cărţile sale de limbă spaniolă, astfel va fi cunoscut în Peninsula Iberică.

Este ataşat de presă onorific al ţării noastre la Madrid, vorbeşte cu înflăcărare despre ţara sa, despre oamenii frumoşi, obiceiuri, cultură, folclor şi frumuseţile ţării. Scoate, în Barcelona, ziarul Dacia, în limba franceză, spaniolă şi română. Apar în ziar scrierile lui Nicolae Iorga, Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Cezar Petrescu, etc.

În anul 1935, donează Muzeului “Antipa” noi piese din jungla africană. Revine în ţară în anul 1947 şi i se transmit radiofonic pagini din itinerariile de vânătoare şi călătorie în Africa. În 1950, contractează un cord pulmonar, cu insuficienţă respiratorie, care-l va mistui până la moarte. Cei mai în vârstă, care, în anii 1960-1965, treceau prin faţa Hotelului Regal din Câmpulung, îl puteau vedea pe Mihai Tican Rumano pe balconul etajului dinspre Piaţa Mare, fumând pipă şi admirând oraşul şi oamenii atât de dragi. Tot în acel balcon au stat şi Regele Carol I, Regina Elisabeta şi principele Ferdinand. În 1967 boala se agravează şi, la 20 martie, după zeci de ani de călătorie pe o treime din glob, obosit şi chinuit, închide ochii pentru totdeauna. Ne-a lăsat, în schimb, zecile de romane care ne-au bucurat copilăria. Despre Mihai Tican Rumano, Domingo De Fuenmayo a scris: „Nu e nici Jules Verne, nici un Emilio Sargani. Nu este ştiinţific ca cel dintâi, nici fantastic ca cel de-al doilea. Dar este mult mai interesant decât amândoi, fiindcă interesul povestirilor sale constă în aceea că vorbeşte despre ceea ce a văzut şi ceea ce a văzut e atât de ciudat, atât de nou şi, în acelaşi timp, atât de sugestiv, încât nu te poţi sustrage viziunilor pe care le evocă.” În luna decembrie 2015, s-a ţinut, la Galeria “Arta”, un vernisaj cu o parte din tablourile donate de Mihai Tican Rumano. Au participat numeroşi invitaţi, printre care şi oameni care l-au cunoscut personal pe maestru, unii dintre ei amintindu-şi cu nostalgie de clipele frumoase petrecute alături de Mihai Tican Rumano. Sperăm ca în Grădina Publică, alături de alte mari personalităţi din zona Muscelului, să apară şi un bust cu marele, dar puţin cunoscutul explorator şi scriitor Mihai Tican Rumano. 

 

The most visited gambling websites in The UK