Evenimentul Muscelean - ziarul tuturor muscelenilor

Etajul 5 al Spitalului Municipal Câmpulung găzduieşte, pe bună dreptate, locul unde totul trebuie să fie ca la carte, pentru a primi în cele mai bune condiţii micile mogâldeţe, care îşi petrec aici primele clipe din viaţă. Tocmai de aceea, Secţiei de Neonatologie i se acordă atenţia cuvenită, fiind dedicată celor mai fragile şi sensibile fiinţe, nou-născuţii, pacienţi pentru prima dată ai unui personal calificat nu numai în domeniul medical. Pentru câteva zile, asistentele şi infirmierele, prin meseria aleasă, sunt mame adoptive pentru bebeluşi, schimbându-i, spălându-i, urmărindu-i 24 de ore din 24. Când aceştia întrunesc condiţiile care indică adaptarea la viaţa extrauterină, un alt şir de „adulţi în miniatură” le ia locul, pentru că la Câmpulung, contrar aşteptărilor, în medie, se nasc aproape trei copii pe zi.

Asistentele de la Secţia de Neonatologie, mame pe viaţă

Contrar forfotei din spital, unde, la orice oră, coridoarele seamănă cu adevărate furnicare, unde pacienţi, doctori, asistenţi şi infirmiere aproape se ciocnesc unii de alţii, într-o mini-comunitate numai a lor, Secţia de Neonatologie pare a face parte dintr-o altă lume. Izolat din toate punctele de vedere, unde nu are acces oricine, odată păşind dincolo de uşa de la intrare, după ce ţi-ai făcut cunoscută intenţia de a intra sunând la interfon, locul emană căldură şi o linişte, pe care rar o mai întâlneşti în ziua de azi. Doar din când în când se mai aude câte un scrâncet, pentru că, în cea mai mare parte a timpului, micuţii dorm. După un ceasornic ştiut numai de ei, fix din trei în trei ore, se trezesc pentru a-şi primi porţia de lapte. Sunt singurele momente în care mamele îi vizitează, profitând de ocazie pentru a-i ţine în braţe, pentru ca apoi aceştia să rămâna în grija „mamelor adoptive”. Fiecare are identitatea lui încă din prima zi de la naştere. Asistentele îi cunosc după plâns, ştiu pe ce parte le este mai confortabil, din experienţă sau anumite simţuri inexplicabile, pentru că bebeluşii nu vorbesc. Rolul pe care îl joacă personalul angajat în cadrul secţiei se extinde şi asupra mămicilor, mai ales a celor aflate la prima naştere, care, pe lângă faptul că nu se pricep cum să ţină în braţe nişte fiinţe atât de fragile, se lovesc de a doua mare problemă: alăptarea bebeluşului. Noroc că instinctul matern apare nu se ştie de unde, nu înainte de a deveni mici învăţăcei ai asistentelor, pentru că bebeluşul vine “la pachet” cu o mulţime de temeri şi întrebări. Cum se îngrijeşte o fiinţă atât de fragilă? Care este poziţia comodă pentru alăptat? Dacă laptele matern este suficient? Este doar o parte din multitudinea de întrebări la care asistentele trebuie să găsească răspunsul.

Un medic în plus ar fi o binecuvântare pentru secţie

Cum îşi petrece un nou-născut primele clipe din viaţă? Într-un mediu plin de lumină în care pătrunde dintr-o dată, în care este măsurat, cântărit, aspirat, notat, verificat de medicul neonatolog. Pentru bebeluşii prematuri, pentru cei care trec prin suferinţe la naştere, primele zile sunt esenţiale, motiv pentru care li se acordă mai multă atenţie.
Dacă vorbim de hipoxie, malformaţii congenitale, probleme respiratorii, retinopatie, boli tiroidiene, icter sau infecţii ale cordonului ombilical, un nou-născut este pacientul neonatologului. Neonatologia este o subspecializare a Pediatriei, care constă în îngrijirea nou-născuţilor, în special a celor prematuri sau bolnavi. Personalul care deserveşte acestă secţie „pretenţioasă”, dacă ţinem cont că “picior” de virus sau microb nu are ce căuta aici şi absolut totul trebuie menţinut într-o perfectă curăţenie, nu este foarte numeros şi lucrează pe ture. 11 asistente, 5 infirmiere, un îngrijitor curăţenie, toate sub îndrumarea asistentei şefe Adina Iacob şi ţinute sub control strict de şefa secţiei, medicul Marieta Ştefănescu. Se pare că încă un alt medic ar fi necesar, pentru ca lucrurile să se apropie de perfecţiune, din acest punct de vedere. Medicul neonatolog Grigore Stănescu priveşte doar din perspectiva postului de director activitatea de aici, pentru că îi este imposibil să aibă grijă şi de problemele administrative şi să-şi exercite meseria în care este specializat.

Mama poate fi permanent alături de bebeluş în saloanele de “rooming”

Imediat după ce nasc, mamele sunt despărţite de copii şi numai cine doreşte poate avea privilegiul de a fi alături de nou-născut 24 de ore din 24, în condiţii moderne. Cele două saloane în sistem rooming pot găzdui trei mame împreună cu copiii lor şi, uneori, şi o rudă, dar contra cost. Pentru acest lucru se plătesc 30 de lei pe noapte şi, chiar dacă nu este foarte scump, comparativ cu preţurile clinicilor specializate din ţară, proaspetele mămici din Câmpulung nu prea se înghesuie să le ocupe. Naşterea cimentează relaţia stabilită între mamă şi nou-născut în timpul sarcinii, de aceea, importanţa acestor saloane se extinde dincolo de condiţiile mai speciale, din punct de vedere al confortului. Bebeluşii nu-şi mai petrec cele câteva zile de spitalizare în camere speciale, ci în acelaşi salon cu mama lor, intrând mai repede în contact cu aceasta, simţindu-i mirosul, auzindu-i bătăile inimii, ajutându-l să se liniştească după experienţa dificilă a naşterii. Şi, poate, mai mult ca oricând, în cazul naşterilor prin cezariană sau al bebeluşilor prematuri, avantajul de a fi în aceeaşi cameră cu bebeluşul este benefică pentru amândoi. Şi dacă ţinem cont că jumătate din muscelence nu nasc natural, majoritatea preferând cezariana, existenţa acestor saloane se justifică mai mult ca oricând. În saloanele „mama şi copilul”, există posibilitatea alăptării imediat după naştere, ceea ce e un mare avantaj, pentru că stimulează secreţia de lapte, iar procesul de digestie a copilului va începe mai devreme. Aici, medicul şi asistentele vin în contact permanent cu aceştia, iar alăptarea se face la cererea copilului, adică atunci când îi este foame.

Aproape jumătate din mamele muscelene aleg să nască prin cezariană

Secţia de Neonatologie din Câmpulung are 25 de paturi, ocupate în tot timpul anului, şi este dotată cu 4 incubatoare, o masă radiantă, infuzomate, lămpi bactericide, lămpi fototerapie, aspiratoare medicale, cântare electronice, pulsoximetru şi glicometru. Chiar şi în cazul naşterilor premature, bebeluşii au regimul special necesar pentru a supravieţui. Au existat, totuşi, şi cazuri complicate, din cauza unor malformaţii congenitale sau altor afecţiuni grave, când bebeluşii au fost transportaţi la Bucureşti. Este cazul a 28 de nou-născuţi, pe parcursul anului 2011, care au fost în această situaţie. Din nefericire, 5 bebeluşi nu au mai putut fi salvaţi. Statistic vorbind, la spitalul din Câmpulung, anul trecut, s-au născut 844 de bebeluşi, din care 414 au venit pe lume prin operaţie de cezariană. De la începutul anului 2012, secţia a găzduit 57 de nou-născuţi. Numărul copiilor născuţi prematur în 2011 a fost de 37. Analizând cifrele, rezultă că aproape jumătate din mame preferă să scape de chinul durerilor din timpul naşterii, dar au fost şi cazuri în care nu a existat altă soluţie pentru a salva viaţa micuţilor. Fiind dotată cu toate cele necesare, la secţia din Câmpulung, naşterea prematură nu reprezintă o problemă, micuţilor asigurându-le toate condiţiile necesare să se adapteze. Un caz concret îl reprezintă un nou-născut prematur, încă de pe 12 decembrie 2011, care se află, de mai bine de o lună, într-unul din incubatoare şi evoluţia acestuia este bună. Tot în 2011, au existat 6 cazuri când mamele au născut gemeni şi, în acest moment, existând doi băieţi într-unul din saloane. Situaţia acestora nu este una tocmai fericită, mama lor, o femeie cu mai mulţi copii, din comuna Hârtieşti, semnând actele pentru a fi lăsaţi la un centru specializat. Chiar dacă nu poate fi vorba de abandon, pur şi simplu, pentru că bebeluşii aflaţi în aceste situaţii sunt însoţiţi de mame la centrele maternale, iar de autentificarea actelor se ocupă angajaţii sociali din cadrul primăriilor, asemenea cazuri sunt destul de frecvente.