Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Menu
TRAFIC

Investiţia de reabilitare a Pavilionului Drăghiceanu, un fleac la valoarea arhitecturală a vilei de pe dealul Gruiului

  • Written by Evenimentul Muscelean
  • Hits: 237

b_400_250_16777215_10_images_images2_ziar_2019_Iulie_2400_Clipboard15.jpgÎn afara aparaturii pe care este dispus s-o plătească, în proporţie de 90%, Ministerul Sănătăţii, Spitalul TBC primeşte finanţare pentru reabilitarea uneia dintre clădirile care alcătuiesc complexul medical. Dacă oportunitatea dotării unităţii sanitare cu cele două aparate - Roentgen, folosit în Radiologie, şi autoclavul Raypa - s-a ivit pe nepusă masă pentru municipalitatea obligată să cofinanţeze 10% din valoarea lor, în schimb, lucrarea de la Pavilionul Drăghiceanu a fost luată în calcul în momentul adoptării bugetului local. Prin urmare, Primăria are puşi la păstrare cei 30.000 lei reprezentând partea sa de contribuţie, alături de minister, în proiectul renovării secţiei de sus. Investiţie a cărei execuţie costă mai puţin decât suma cu care sunt nevoite autorităţile locale să contribuie la achiziţionarea aparatului Roentgen, evaluat la 3.500.000 lei. Din care 350.000 lei în sarcina administraţiei publice locale. Reparaţiile capitale la Pavilionul Drăghiceanu au fost estimate la 300.000 lei. Un nimic, dacă ne raportăm la vechimea clădirii ridicate de inginerul Mathei Drăghiceanu între anii 1900-1903, pe dealul Gruiului. Şi, mai ales, dacă ne raportăm la cofinanţarea de 4,3 milioane de lei, pe care Liviu Ţâroiu şi apropiaţii săi sunt dispuşi s-o arunce orbeşte pentru construcţia a 50 de locuinţe sociale. Înainte de a deveni spital TBC, Vila Drăghiceanu a avut alte două destinaţii: internat al Şcolii Normale, după anul 1925, şi Gimnaziul Industrial de fete.                   

Consolidarea pavilionului înseamnă, de fapt, amenajarea subsolului          

Avantajat de faptul că deţine în administrare un parc de 5 hectare, care înseamnă răcoare şi aer curat pentru suferinzii cu plămânii, şi de amplasarea sa la 50 de kilometri distanţă de cel mai apropiat spital de profil, TBC-ul are căutare în rândul muscelenilor. Cu precădere al celor cu venituri modeste, după cum punctează însăşi directoarea Ionela Costinela Dună în informarea sa adresată Consiliului Local: „pensionari, salariaţi, şomeri, cazuri sociale, pauperi”. Activitatea Spitalului de Pneumoftiziologie Câmpulung se desfăşoară în cele două secţii, I şi II. Secţia I, la rândul ei, este organizată în cele două pavilioane „de jos”: Grant şi Stătescu, prevăzute cu 41 de paturi pentru spitalizare continuă. 11 dintre acestea formează compartimentul destinat bolnavilor cronici diagnosticaţi cu TBC, iar trei  sunt destinate spitalizării de zi. Secţia II funcţionează în Pavilionul Drăghiceanu, dotat tot cu 41 de paturi pentru spitalizare continuă, distribuite în şase saloane. Şi aici există un compartiment în care sunt îngrijiţi şi cazaţi, în 11 paturi, bolnavii de TBC. Două locuri au ca destinaţie spitalizare de zi. 

Pentru Pavilionul Drăghiceanu par să se contureze planurile începutului de an, de a fi consolidat, mai cu seamă că managerii spitalului intenţionează să-i folosească subsolul pentru înfiinţarea unui Compartiment de Recuperare Medicală Respiratorie. Apariţia noii structuri cu rol de reabilitare pulmonară a pacienţilor cu boli respiratorii cronice este avantajată, aşa cum am punctat mai înainte, de zona împădurită în care au fost construite vilele, de lipsa altei unităţi de profil pe o distanţă mare, de aparatura deţinută, care este diversificată, şi de încrederea pe care muscelenii o au în competenţele medicilor care profesează aici. Directoarea Dună recunoaşte în adresa înaintată aleşilor municipali că sunt şi dezavantaje, care blochează în acest moment intenţia de înfiinţare a Compartimentului de Recuperare Medicală. De pildă, în prezent, nu există un spaţiu în care să se desfăşoare această activitate, care ar face din TBC singurul spital din judeţ care acordă servicii de acest tip. Mai mult, sistemul pavilionar presupune cheltuieli ridicate, iar asigurarea circuitelor este îngreunată.      

„Subsolul Pavilionului Drăghiceanu (la nivelul solului) a fost identificat ca fiind singurul spaţiu disponibil, unde se poate desfăşura activitatea de recuperare medicală. Spaţiul nu a fost niciodată reabilitat, rămânând la stadiul de subsol folosit la depozitare.”, le scrie managerul Ionela Costinela Dună consilierilor, cărora le prezintă şi o descriere a zonei pe care doreşte s-o renoveze: un hol de 85 mp (lungime 17 m, lăţime 5 m); cinci camere, fiecare cu o suprafaţă de aproximativ 22 mp (lungime care variază între 4,5 şi 6 m, lăţime 4,5 m); camera centralei 27 mp (lungime 6 m, lăţime 4,5 m). 

„Reabilitarea respiratorie are beneficii imense pentru pacient, ducând în final la creşterea calităţii vieţii sale, dar şi pentru familie, respectiv pentru societate, prin scăderea costurilor totale ale bolii (legate de medicaţie, incapacitate temporară de muncă, acutizări, etc.). De aceea, vă rugăm să ne acordaţi sprijinul în consolidarea Pavilionului Drăghiceanu - Secţia II (proiectare şi execuţie), care se află în zona împădurită a parcului spitalului, la aproximativ 800 metri de Biroul Internări, Laboratorul Radiologic, Administrativ şi anexa (bucătărie, spălătorie, magazie).”, conchide directoarea Dună. 

 

The most visited gambling websites in The UK